Farmacia verde - Miracolul vindecarii bolilor

''Farmacia verde - Miracolul vindecarii bolilor''...

... Pe cât, însă, este de admirabilă frumoasa armonie a diferitelor părţi, pe atât de uşor unele părţi ale corpului se pot vătăma, astfel încât ele să nu mai fie aşa cum trebuie să fie şi, prin urmare, să nu-şi mai poată împlini nici funcţiunea lor în modul cel mai exact.

Dacă starea aceasta, adică dacă un asemenea deranjament s-a ivit în unele părţi ale corpului s-au în corpul întreg, atunci zicem că corpul este bolnav.

Asemenea stări bolnăvicioase se pot naşte pe tot corpul omenesc în multe şi diferite moduri; deci se pot număra şi multe boli. Sângele circulă prin canale mari şi mici în tot corpul şi alimentează atât corpul întreg, cât şi fiecare din părţile lui. Corpul întreg trăieşte prin sânge, din care este compus.

Când privim cu luare aminte unele vase de sânge, mari sau mici, trebuie să ne întrebăm neapărat cum e cu putinţă ca prin vinişoarele acestea sângele să circule în tot corpul, fără ca să se întâmple adesea turburări, cum se şi întâmplă în realitate.

Dacă undeva, în vreo vână, ceva împiedică circulaţia sângelui, se produce o îngrămădire a sângelui. Aceste îngrămădiri ale sângelui pot fi cauza multor boli uşoare sau grave; ele pot fi şi un început care mai târziu să cauzeze moartea. Aceste aglomeraţiuni de sânge pot fi diferite, mici sau mari, încât bietul om devine nu numai bolnav, dar şi incapabil de a-şi exercita meseria sau vreo altă ocupaţie.

Câţi nu mor de apoplexie! Începutul l-au făcut cele mai mici aglomeraţiuni de sânge. Dacă există îngrămădiri de sânge în diferite părţi ale corpului, atunci sângele rămâne ca ticsit şi nu merge nici, înainte, nici înapoi cum trebuie: în asemenea locuri se iveşte de obicei o căldură mare, din cauza strângerii unei cantităţi de sânge peste măsură de mare; către acest punct sângele afluează mai mult şi consecinţa inevitabilă va fi dezvoltarea unei boli.

Dacă într-un corp se formează mai multe îngrămădiri mari sau mici de sânge, atunci suferă şi alte părţi ale corpului, care devin anemice, adică lipsite de sânge suficient. Într-un loc se produce supraabundenţă, în celălalt lipsă.

Astfel, cineva poate să aiba dureri de cap din cauza unei îngrămădiri mari de sânge în cap. Un altul are dureri de cap fiindcă unele locuri în capul lui sunt deja lipsite de sânge. lar altcineva are dureri groaznice la un picior sau la amândouă. Şi aici cauza e îngrămădirea sângelui.

Altul iarăşi suferă de picioare, se vaită de dureri mari; picioarele îi sunt subţiri de tot, fără putere, fără căldură, aşadar fără de sânge; de aici durerile. Altul simte presiuni mari Ia piept sau dureri de abdomen; sângele afluează când spre piept şi-l îmbolnăveşte, când spre abdomen şi produce acelaşi lucru. Cine e în stare să enumere toate bolile ce se pot naşte din tulburare în circulaţia sângelui?

Sângele se formează din substanţele nutritive care se dau corpului. Dacă corpul capătă numai substanţe nutritive sănătoase şi puternice, atunci putem dobândi un sânge sănătos. Dacă, însă, corpul capătă multe substanţe de hrană care nu-i sunt prielnice, substanţe care nu convin unui sânge bun şi care, totuşi, nu pot fi îndepărtate de natură, atunci sângele nu poate fi bun.

De exemplu, alcoolul este mult mai vătămător decât folositor organismului şi acesta nu poate trage nici un folos dintransul. Dacă însă se consumă alcool, intră şi alcoolul în sânge.

Dacă luăm un medicament care conţine otravă, atunci, prin faptul că am introdus acea doctorie în interiorul nostru, otrava se introduce şi ea în sânge; tot astfel se poate introduce în organism, prin mâncare şi băutură, câte ceva care îmbolnăveşte sângele şi de aici iarăşi se pot naşte foarte multe boli pe care anevoie ar putea cineva să le enumere.

Aşadar se recomandă fiecăruia să fie cu luare aminte în ceea ce priveşte mâncarea şi băutura, pentru ca să nu-i strice sângele şi să nu-i vătămeze organismul; dacă aceste cerinţe nu se satisfac totdeauna, atunci omul nu numai că devine bolnăvicios sau bolnav, ci se poate ruina tot organismul.

Caţi nu mor din cauză că beau prea mult alcool, bând peste măsură vin, rachiu sau bere! Astfel se întâmplă cu consumarea excesivă de acide, prin diferite soiuri de oţet sau şi prin mezeluri şi prăjituri fine şi artificiale, care toate sunt în stare să provoace consecinţele cele mai triste în corpul omenesc.

Precum sângele din vine caută să circule în toate direcţiile, tot astfel tind să circule şi sucurile din micile canale, şi după cum există aglomeraţiuni în sânge, tot aşa de lesne, ba poate şi mai lesne, pot exista aglomeraţiuni ale sucurilor (a limfei). Precum sângele poate fi sănătos sau bolnav, tot aşa se pot îmbolnăvi şi sucurile, mai ales cele aglomerate mai cu deosebire când hrana nu e sănătoasă, ci mult mai vătămătoare adică conţinând substanţe care îmbolnăvesc sucurile şi sângele.

Ce altceva este hidropica decât o îmbolnăvire a sucurilor, care se dizolvă în sare sau în apă? Oare nu se întâmplă adesea la unii că, fără o cauză deosebită, se sufocă deodată, chiar aşa, din senin?

Emanaţiunile arată că sudoarea exalată de sucuri este scârboasă şi bolnăvicioasă, şi însuşi bolnavul de la care vine sudoarea poate să spună cum îi era înainte de a fi izbucnit sudoarea şi cum este după ce a încetat de a mai asuda. Cât de uşor se poate întâmpla ca să se afle substanţe bolnăvicioase în aer, şi cât de lesne se pot introduce în organism, prin respirarea aerului, odată cu corpurile bune, şi unele rele, care să producă devastări!

Lumina are cea mai bună acţiune asupra corpului şi dacă corpul are prea multă lipsă de lumină, aceasta poate să-i fie vătămătoare şi să-l îmbolnăvească mai mult sau mai puţin. Cea mai bună dovadă ne-o dau plantele, care cresc în dosul casei sau la umbră; ele sunt bolnave fiindcă le lipseşte lumina întreagă şi fiindcă adesea n-au nici aer curat. Că răceala şi căldura pot să vateme, o ştie orişicine; gândiţi-vă numai cât e de mare numărul acelora care au murit îngheţaţi şi câţi nu şi-au pierdut viaţa în urma insolaţiilor, adică loviţi de arşiţa soarelui!

Tot aşa se poate ca, în proporţii mai mici, frigul şi căldura să aibă o acţiune defavorăbilă corpului şi să îmbolnăvească diferite părţi ale corpului sau corpul întreg.

Sunt unele boli care pot fi şi moştenite. Precum copiii se aseamănă părinţilor la chip, prin moştenire, tot aşa şi calităţile bune şi rele ale părinţilor pot trece asupra copiilor. De câte ori, vorbindu-se de un defect oarecare al vreunei persoane, nu se zice: “Apoi de, că doar are cui să semene”, adică: cutare sau cutare a moştenit cutare defect de Ia părinţii săi. De ce dar să nu poată transmite şi bolile de la părinţi la copii?

Dacă părinţii au sânge bolnav şi sucuri bolnave, atunci nici nu se poate ca şi copiii să nu aibă un sânge stricat sau sucuri stricate. Astfel de fiinţe, care încă din naştere aduc, ca un patrimoniu, sânge stricat şi sucuri stricate, nici că pot avea altă perspectivă decât aceea că ei pot avea diferite boli.

În viaţă, se pot observa mii şi mii de cazuri de acestea, adică, copiii unor părinţi bolnavi sunt şi ei bolnavi. Aşadar, unii oameni se pot naşte cu boli moştenite de la părinţii lor. De am putea vedea cu ochii noştri tot ceea ce se află în aer, tot ce se mişcă şi trăieşte într-însul, cât de rnulte şi varii substanţe, invizibile pentru ochii noştri, plutesc în aer, ca nişte nori uşori, atunci am zice: “Toate lucrurile acestea nu sunt fără influenţă asupra sistemului corpului nostru, dacă le introducem în noi prin respiraţie.

Dacă cineva fumează într-o odaie o ţigară proastă, atunci nu miroase oare urât în toată odaia şi nu se strică oare aerul prin acea singură ţigară? După ce a dispărut fumul şi când nu se mai poate vedea nici o urmă, tot a mai rămas în aerul odăii răutatea ce se găsea în fumul de ţigară.

Cine şade mult într-un loc unde aerul e nesănătos, acela îşi va pierde în curând culoarea rumenă şi sănătoasa şi va căpăta o faţă bolnăvicioasă. Este admis de ştiinţă că acelaşi aer, care a fost respirat de trei ori, este deja puţin otrăvitor; putem să ne închipuim dar cât de otrăvitor este aerul dintr-o cameră, când a fost respirat de mai multe ori. Nu trebuie să se mire cineva că, adeseori, în asemenea cazuri, se ivesc boli.

Cine se va îndoi dar despre acest lucru, că exalaţiile unor oameni bolnăvicioşi, ba adesea chiar grav bolnavi, pot deveni vătămătoare şi pentru alţii, care sunt siliţi să respire, pe lângă asemenea bolnavi, aer stricat?

Şi astfel unele boli se pot transmite prin respiraţia sau exalaţiunea bolnavului şi asupra unui alt corp, adică să-l molipsească. Un corp sănătos şi robust nu lasă să se dezvolte şi să crească asemenea lucru de nimic; într-un astfel de corp aşa ceva se consumă, cum se distruge fumul în aer când pătrunde întransul.

Naturile slăbite însă sunt mai susceptibile, şi deci mai accesibile, mai cu seamă atunci când în organism există şi germeni care se unesc cu germenii boalei. Există mai multe boli care sunt cunoscute ca foarte molipsitoare, de exemplu: holera, dizenteria, vărsatul şi altele. Cauza este, după convingerea mea, că au o materie mult mai otrăvitoare şi pot pătrunde mult mai uşor în organism pentru a-şi exercita puterea lor distrugătoare.

Trebuie, însă, să existe şi în corpul omenesc o oarecare susceptibilitate sau predispoziţie; căci sunt exemple că mulţi oameni au rămas cu totul neatinşi în vreme de epidemie, când bântuiau cu cea mai mare furie asemenea boli, din cele mai molipsitoare.

În anul 1885, din cauza holerei, s-a interzis în modul cel mai riguros să se mănânce castraveţi. Un servitor dintr-o mănăstire, căruia îi placeau foarte mult castraveţii, făcu încercarea de a nu mânca aproape nimic altceva decât castraveţi, fiindcă erau foarte ieftini şi pentru a vedea dacă într-adevar erau vătămători. Dar nici castraveţii nici holera, nu l-au vătămat.

Frica, neliniştea şi spaima predispun firea noastră la boli molipsitoare; se poate zice că ele ne conduc direct Ia boală.

Organismul omenesc suferă desigur mai mult din cauza locuinţelor nesănătoase şi din cauza exalaţilor insalubre ale pământului şi ale unor terenuri mocirloase şi necurate, pe care se strânge apă stătătoare.

Adeseori mai ales primăvara şi toamna, putem vedea deasupra unor asemenea terenuri ridicându-se exalaţiile ca o ceaţă; aceste exalaţii desigur, nu pot fi sănătoase ca cele de pe un munte stâncos.

Este deci de cea mai mare necesitate ca să se aerisească bine casele, ca terenul pe care e clădită o casă să nu fie igrasios ca nicăieri să nu se strângă apa murdară şi împuţită, în care să se poată dezvolta germenii unor boli.

Multe şi diferite articole de modă sunt, de asemenea, cauze de boală şi ruină pentru firea noastră. Este moda în ziua de azi de a se purta tocuri înalte Ia ghete şi Ia pantofi. Dacă compară cineva piciorul omenesc, asa cum l-a făcut Dumnezeu, cu o încălţăminte modernă nici n-ar putea să creadă că este cu putinţă a se fabrica un asemenea înveliş pentru protecţia piciorului.

De obicei gheata e ascuţită la vârf şi cele cinci degete ale piciorului sunt strânse în vârful ghetei, aşa încât nici unul, nu se poate dezvolta cum trebuie. Dar tot ce nu se dezvoltă bine este bolnav şi nu va face serviciul ce poate să-l facă partea sănătoasă.

Tocurile înalte sunt cauza care sileşte pe om să ridice picioarele foarte sus când umbli, căci altminterea se împiedică sau se poticneşte mereu. Aceasta cauzează Ia fiecare pas o izbitură puternică pe gleznă, izbitură deopotrivă vătămătoare osului, vaselor şi vinelor.

Dovezile se găsesc cu sutele. Fiindcă gheata este aşa de nefirească faţă de picior, ea trebuie să fie strânsă bine, fie cu ocataramă fie cu un şiret sau cu gumilastic căci altfel nici n-ar putea cineva să umble. De câte ori picioarele nu se distrug cu o asemenea încălţăminte!

Şi apoi într-un picior strâns într-o asemenea cuirasă, nici nu poate să pătrundă sângele, şi sângele care a pătruns nu mai iese. Aşadar se împiedică schimbul materiei şi, încetul cu încetul sângele se opreşte; Ia aceasta se mai adaugă că piciorul nu este hrănit cum se cuvine, şi nici nu mai trebuie să ne întrebăm care este cauza că picioarele ne refuză serviciul. O asemenea fiinţă este, sărmana, o victimă a modei ….

CUPRINS:

Prefata autorului
Cum se nasc bolile

PARTEA INTAI. APLICATIILE APEI
Generalitati
Mijloace de a-ti intari corpul
Umblarea descult
Aplicatii de apa: compresele, baile, aburi, turnari (dusuri), spalari, infasurari, apa luata ca bautura

PARTEA A DOUA. FARMACIA VERDE
Tincturile sau extractele
Ceaiurile
Prafurile

Remedii (leacuri)
Afinul
Agava
Alaun
Aloe
Anason
Angelica
Arnica bozul
Cicoarea
Coada calului
Coada soricelului
…..
etc.

Ceaiuri
Afectiuni ale aparatului circulator
Afectiuni ale organelor respiratorii
Afectiuni ale aparatului digestiv
Afectiuni ale cailor biliare
Afectiuni ale sistemului nervos
Afectiuni ale articulatiilor
Afectiuni ale aparatului endocrino-vegetativ
Afectiuni ale aparatului uro-genital
Afectiuni ale pielii

PARTEA A TREIA. DESCRIEREA BOLILOR
Astm
Respiratie grea
Cataracta
Abcese
Epilepsia
Urinarea in pat
Piatra la vezica urinara
Scurgeri de sange
Otravirea sangelui
Cancerul
Apoplexia
…
etc.