Filocalia lui Origen

Filocalia lui Origen - Herald …dincolo de importanţa sa textuală, această culegere merită o atenţie specială, ea constituindu-se într-o excelentă introducere la studiul operei lui Origen. Multe dintre ideile sale cele mai importante ne sunt prezentate aici aranjate după anumite teme esenţiale, iar călăuze pentru înţelegerea poziţiilor sale teologice ne sunt doi dintre "bărbaţii cei mai luminaţi ai veacului lor". "Filocalia lui Origen" este o compilaţie de pasaje selectate din operele maestrului de către Sf. Grigorie de Nazianz şi Sf. Vasile cel Mare. Distrugerea în mare parte a scrierilor lui Origen ca urmare a luptei pornită împotriva ideilor sale la scurtă vreme după moartea sa, a făcut ca Filocalia să dobândească o valoare sporită, deoarece ea a păstrat, în original, o mare parte a muncii lui Origen, care ar fi fost altfel pierdută cu desăvârşire, sau ar fi fost păstrată doar în traducerile lui Rufin. Mai mult, chiar remarcabila sa operă împotriva lui Celsus ne-a fost transmisă doar prin intermediul unui manuscris din secolul al XIII-lea, astfel că avem toate motivele să ne bucurăm şi să fim recunoscători pentru păstrarea unei importante părţi din aceasta în Filocalia. CUPRINS: Introducere CAPITOLUL I Despre inspiraţia Sfintei Scripturi: cum trebuie ea citită şi înţeleasă; de ce este neclară; care este pricina neclarităţii ei, şi de ce în unele cazuri este de nepătruns, sau lipsită de sens atunci când este interpretată literal. Din tratatul "Despre principii" şi din alte lucrări ale lui Origen... 11 CAPITOLUL II Despre faptul că Sfânta Scriptură este închisă şi pecetluită. Din Comentariul la primul Psalm... 40 CAPITOLUL III De ce cărţile inspirate sunt în număr de douăzeci şi două. Din acelaşi Comentariu la primul Psalm... 44 CAPITOLUL IV Despre greşelile gramaticale şi despre stilul simplu al Scripturii. Din cartea a patra a Comentariului la Evanghelia lui Ioan, trei sau patru pagini de la început... 45 CAPITOLUL V Ce înseamnă "vorba multă" şi "multele cărţi"? Sfânta Scriptură în întregul ei este o singură carte. Din introduce rea la Cartea V-a Comentariului la Ioan... 47 CAPITOLUL VI Sfânta Scriptură în întregul ei este un instrument al lui Dumnezeu, desăvârşit şi potrivit pentru menirea sa. Din cartea a doua a Comentariului la Evanghelia după Matei: "Fericiţi făcătorii de pace... 54 CAPITOLUL VII Despre caracterul special al persoanelor din Sfânta Scriptură. Din adnotarea la Cântarea Cântărilor, pe care Origen a scris-o în tinereţea sa... 56 CAPITOLUL VIII Noi nu ar trebui să încercăm să corectăm propoziţiile greşite din Scriptură, nici pe acelea ce par nelămurite dacă sunt luate în sens literal, întrucât acestea reprezintă o sursă preţioasă de cugetări pentru cei care înţeleg. Din Comentariul la Osea... 58 CAPITOLUL IX De ce Sfânta Scriptură foloseşte adesea acelaşi termen cu înţelesuri diferite, chiar în acelaşi loc. Din Epistola către Romani, IX, despre cuvintele: "Ce vom zice deci? Au doară Legea este păcat... 61 CAPITOLUL X Despre lucruri din Sfânta Scriptură ce par a fi o piatră de poticnire şi o piatră de sminteală. Din a 39-a Omilie la Ieremia: "Domnul nu a putut îndura din pricina răutăţii faptele voastre."... 65 CAPITOLUL XI Să căutăm hrana dată nouă de toate Scripturile inspirate, şi să nu ne îndepărtăm de la pasajele pe care ereticii, în mod greşit, le socotesc grele, nici să le tratăm cu uşurinţă; s-ar cuveni mai degrabă să ne angajăm în cercetarea lor fără confuzia care însoţeşte necredinţa. Din cartea XX a Comentariului la Iezechiel: "Iar despre voi, oile Mele, aşa zice Domnul Dumnezeu: «Iată voi face judecată între oaie şi oaie, între berbec şi ţap. Oare nu vă ajunge că paşteţi în păşune bună, iar ce rămâne călcaţi cu picioarele voastre şi că beţi apă curată, iar pe cea care rămâne o tulburaţi cu picioarele voastre. Aşa că oile Mele sunt nevoite să se hrănească cu ceea ce este călcat de picioarele voastre şi să bea ceea ce este tulburat de picioarele voastre?»"... 67 CAPITOLUL XII Despre faptul că cel care citeşte Sfânta Scriptură nu trebuie să se descurajeze dacă nu poate să înţeleagă ghicitorile încâlcite şi pildele pe care aceasta le cuprinde. Din a 20-a Omilie la Iosua, fiul lui Nun... 69 CAPITOLUL XIII în ce împrejurări şi pentru cine lecţiile de filozofie pot fi profitabile, în desluşirea Sfintei Scripturi, cu dovezi din Scriptură. Scrisoarea către Grigorie... 72 CAPITOLUL XIV Cei ce doresc să înţeleagă corect Sfintele Scripturi trebuie neapărat să fie familiari cu principiile logice adaptate folosirii lor; fără acestea, ei nu pot concepe înţelesul exact al gândurilor exprimate, după cum s-ar cuveni. Din cartea a treia a Comentariului la Geneză... 76 CAPITOLUL XV O replică dată filozofilor greci care dispreţuiesc sărăcia de stil a Sfintelor Scripturi şi spun că alesele adevăruri ale creştinismului au fost exprimate mai bine de către greci. Mai mult, ei spun că trupul Domnului a fost plăpând; cu argumentul diferitelor chipuri ale Cuvântului. Din tratatul împotriva lui Celsus, care a scris împotriva creştinilor, Cărţile VI şi VII... 79 CAPITOLUL XVI Cu privire la cei ce defăimează creştinismul pe temeiul ereziilor din Biserică. Cartea III, împotriva lui Celsus... 95 CAPITOLUL XVII Un răspuns la afirmaţiile unor filozofi cum că nu există nici o deosebire între a-l numi pe Cel Ce este Dumnezeu peste toţi cu numele de Zeus, obişnuit printre greci, sau cu numele folosit de indieni, de exemplu, sau chiar cu cel folosit de egipteni. Cărţile I şi V, împotriva lui Celsus... 99 CAPITOLUL XVIII Un răspuns la adresa acelor filozofi greci care se laudă că ştiu totul şi acuză credinţa simplă a creştinilor; şi se plâng că aceştia preferă în viaţă nebunia în locul înţelepciunii; mai mult, că nici un om înţelept sau educat nu a devenit ucenic al lui Iisus; în schimb, spun ei, barcagii şi vameşii din clasele de jos, adună nebuni şi smintiţi, sclavi, femei slabe şi copii, pentru a-i face să se închine Evangheliei. Cărţile I şi III, împotriva lui Celsus... 105 CAPITOLUL XIX Şi iarăşi, la începutul aceleiaşi cărţi, Origen spune: Credinţa noastră în Domnul nostru nu are nimic de-a face cu credinţa superstiţioasă şi lipsită de raţiune a Neamurilor, fiind nu numai vrednică de laudă dar şi desăvârşit acord cu ideile morale originare ale oamenilor. în răspuns la aceia care se întreabă: Cum de putem noi crede că Iisus este Dumnezeu, văzând că el a avut un trup muritor?... 129 CAPITOLUL XX Un răspuns dat celor ce spun că lumea întreagă, inclusiv omul, a fost creată nu pentru om, ci pentru creaturile fără raţiune; căci acestea trăiesc cu mai puţină zbatere decât oamenii; mai mult, că ele sunt mai înţelepte decât noi, şi sunt în acelaşi timp dragi lui Dumnezeu şi conştiente de Dumnezeu, cunoscând cele viitoare; vom vorbi de asemenea şi împotriva teoriei transmigraţiei sufletelor, şi ne vom spune părerea în legătură cu prezicerile şi şarlataniile legate de acestea. Din Cartea IV, împotriva lui Celsus... 133 CAPITOLUL XXI Despre "ceea ce stă în puterea noastră", cu o explicaţie şi o interpretare a acelor pasaje din Scriptură care par a-l desfiinţa; după cum urmează... 159 CAPITOLUL XXII Care este împărţirea pe pământ a creaturilor raţionale, respectiv a sufletelor omeneşti, arătată învăluit în zidirea turnului, şi în amestecarea limbilor? Capitol în care ne vom ocupa şi de stăpânitorii, mulţi la număr, puşi asupra celor împărţiţi, potrivit stării lor. Din Cartea V, împotriva lui Celsus... 185 CAPITOLUL XXIII Despre destin şi despre cum, deşi Dumnezeu ştie dinainte purtarea fiecăruia, răspunderea omului rămâne aceeaşi. Mai apoi, despre faptul că astrele nu pot provoca faptele oamenilor, ci doar le indică; oamenii nu pot ajunge la cu noaşterea deplină a acestor lucruri, dar semnele ne sunt date de către puterile dumnezeieşti; care este cauza semnelor. Astrologia pare să aibă elemente de adevăr. Din Cartea III-a comentariilor la Geneză. "Să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii"... 195 CAPITOLUL XXIV [Unde se arată că] materia nu este necreată, şi nici nu este cauza răului. Din Praeparatio Evangelica (Cartea VII) a lui Eusebiu Palestinianul... 219 CAPITOLUL XXV Despre faptul că "alegerea" ivită din preştiinţă nu înlătură ceea ce stă în puterea noastră. Din Cartea I-a Comenta riului la Epistola către Romani, la cuvintele "rânduit pentru vestirea Evangheliei lui Dumnezeu."... 231 CAPITOLUL XXVI Despre lucrurile "bune" şi "rele"; acestea depind în parte de propriile noastre eforturi620 şi, în parte, nu depind; şi aceasta, după învăţătura lui Hristos, nu după cum crede Aristotel. Din comentariul la Psalmul 4, la expresia "Mulţi zic: "Cine ne va arăta nouă cele bune?"... 237 CAPITOLUL XXVII înţelesul împietririi inimii Faraonului... 248 Note