Foxcraft - Batranii. Cartea a II-a

Foxcraft - Batranii. Cartea a II-a
Editura:
Anul publicării: 2018
Pagini: 320
Format: 13x20
Preț: 29,90 RON
Disponibilitate: în stoc

DESCRIERE

Foxcraft - Batranii. Cartea a II-a (Inbali Iserles)

 
Isla este o vulpe tânără nevoită să străbată ținuturi întunecate, păduri adânci și mlaștini în căutarea fratelui ei, Pirie. Familia lor fusese ucisă de haita Magului, șeful Vulpilor Malefice, care pot fi recunoscute după cicatricile de forma unui trandafir zdrobit.
 
Amintirile Islei despre Ma, Ta sau Buna au început să se estompeze, ca și cum ar fi învăluite într-o ceață întunecată. Un singur avertisment i-a rămas viu în memorie: „Să nu ai încredere decât în familia ta, pentru că vulpile nu au prieteni!”.
 
Fragmente:
 
... am simțit un fior în mustăți. Am început să cobor de-a lungul pantei. Pământul era alunecos, labele îmi erau pline de noroi și bulgări de noroi mi se formau printre pernuțe. M-am lăsat să alunec pe malul râului.
 
Mă mișcam încet, pentru că mă tot împiedicam de bulgării de noroi și clipeam des din cauza ploii. Malul devenea tot mai abrupt. Aveam să ies destul de greu de acolo, dar era prea târziu să-mi mai fac griji în privința asta.
 
Dedesubt, apa țâșnea în toate părțile și se învolbura. Toate vulpile pot înota, dacă este nevoie – știam asta de la Ta, căruia îi plăcea să se bălăcească, din când în când, în Ținuturile Sălbatice, pe când era pui. „Nimic nu se compară cu senzația pe care o ai când îți răcorești blana într-o zi toridă“, zicea el.
 
Nu mă încânta deloc gândul de a mă arunca în râul acela. Măcar nivelul apei nu era mai mare decât vulpoiul. Era cu botul pe sus, tot căutând aer ca să respire și încercând să îndepărteze apa care se învolbura în jurul lui.
 
— Mă înec! se tânguia vulpoiul în vreme ce mă îndreptam spre el, abia reușind să-și țină capul deasupra apei.
 
— Stai acolo! Era un sfat inutil, oricum n-avea unde să se ducă. Strângând din dinți, am plonjat în râu. Am simțit o lovitură în burtă din cauza apei înghețate.
 
Pentru o clipă, m-am scufundat cu totul, cuprinsă de panică. Nu mai vedeam decât bulbuci și nu mai auzeam decât freamătul apei.
 
O clipă mai târziu, am ieșit la suprafață. Curentul mă îndepărta de vulpoiul cu blană gri, trăgându-mă în aval. Am dat tare din labe și m-am redresat, fiind ușurată să descopăr că Ta avea dreptate – știam să înot instinctiv.
 
M-am lăsat purtată de un curent de apă și m-am izbit în vulpoiul gri. Am dat din labe pentru a mă redresa. Poate că era instinctiv să înoți, dar nu era deloc ușor. Privirile noastre s-au intersectat.
 
În ochii săi negri măriți se vedea groaza.
 
— Grăbește-te, te rog! scânci el, încercând disperat să-și țină botul deasupra apei ca să poată respira. Am încercat să mă scufund, dar curentul mă trăgea înapoi.
 
Am tras aer adânc în piept și m-am scufundat din nou, cu botul înainte și dând din labe ca să ajung cât mai jos...
 
 
 

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0733 sec