Gandirea in alb si negru - Kevin Dutton

 

... pe vremea când studiam matematici aplicată la şcoală - o perioadă destul de scurtă, am rezistat doar vreo oră —, profesorul a început să ne vorbească despre o problemă renumită. E o problemă renumită acum, graţie celor de la Google.

 

La vremea aceea nu era atât de bine cunoscută. Paradoxul - denumit „Problema de greutate a lui Bachet de Meziriac* după matematicianul francez Claude-Gaspard Bachet de Meziriac care l-a formulat prima dată în manuscrisul său eclectic, exuberant publicat în 1624, Problemes, pla-isants et dilectables qui se font par les nombres - e după cum urmează.

Un ajutor al unui comerciant de condimente conduce pe drum într-un camion, apasă pe frâne pentru a evita un vehicul care circulă din sens opus. Camionul se opreşte cu un scrâşnet prelung, dar 40 de kilograme din marfă se sfarmă pe asfalt. Ajutorul e furios, supărat. Deşi accidentul nu a fost din vina lui, comerciantul îi va pretinde să achite costul pagubelor, deducându-i suma din salariu.

După aceea, fiind un geniu al matematicii, fi vine o idee, o idee care ilustrează splendid conceptul de categorisire optimă despre care am discutat recent: împărţirea corectă a unei lumi diverse şi compuse din obiecte distincte într-un număr variat de categorii „optime” funcţional, în funcţie de contextul şi nevoile situaţiei analizate.

 

Cântărind cele patru bucăţi care împreună cântăresc 40 de kilograme, omul stabileşte cu rapiditate că poate să măsoare cu ajutorul unui cântar orice greutate între 1 şi 40 de kilograme, întrebare: Cât cântăresc cele patru fragmente?

Există o dovadă matematică în stare să explice soluţia acestui paradox, cu multe paranteze, hieroglife, diverse combinaţii caractere alfanumerice de uz militar şi litere greceşti. Propun să trecem direct la rezultat: 1 kg, 3 kg, 9 kg şi 27 de kg...