Ghidul de programare neurolingvistica

Ghidul de programare neurolingvistica - John Grinder, Richard Bandler, Robert Dilts, Judith DeLozier Cheia reprogramării mentale şi a transformării de viață Focalizarea pe cauzele posibile ale unei probleme conduce spre găsirea mai multor „de ce-uri” pentru care un lucru este defectuos. Logica tinde să ne înveţe că atunci când ştim cauza problemei avem în mod implicit şi rezolvarea ei. Dar practica ne demonstrează contrariul. NLP (Programarea neurolingvistică) şi-a propus un scop diferit – să descopere structura excelenţei umane. Mai precis, şi-a propus să găsească oameni care au reuşit acolo unde mulţi alţii au eşuat şi să extragă strategiile şi tipurile de comportament aducătoare de succes. …ce au făcut diferit persoanele care s-au vindecat de boli „incurabile”? …ce anume gândesc sportivii de performanţă? …ce văd şi ce simt preşedinţii de ţări? …ce au făcut cuplurile care au reuşit să se rearmonizeze când credeau că singura soluţie rămasă era divorţul? …cum acţionează oamenii care fac imposibilul să devină posibil? Iată întrebări la care NLP a găsit răspunsuri concrete şi se pare, şi cele mai eficiente. Aceasta este Programarea neurolingivistică – o descriere a modului în care ceva funcţionează, un model al succesului care poate fi aplicat de către oricine doreşte, fie pentru a face ca ceva care nu funcţionează să funcţioneze, fie pentru îmbunătăţirea oricărui tip de comportament în vederea creşterii performanţelor. Atitudinea care stă la baza acestui model este că orice fragment al experienţei noastre poate fi înţeles şi, în cele din urmă, controlat dacă ne preocupăm să studiem procesele care stau la baza respectivei experienţe. Fragment din carte Harta nu este teritoriul Ca organisme participante la acest univers, noi, creatorii de modele, care concepem, perpetuăm şi extindem modelele noastre culturale, nu acţionăm direct asupra lumii. Acţionăm prin intermediul unor interpretări codificate ale mediului, aşa cum sunt ele receptate şi percepute de sistemele noastre senzoriale de reprezentare - prin intermediul văzului, auzului, mirosului, gustului şi senzaţiilor kinestezice. Informaţiile despre universul nostru exterior (şi despre stările noastre interne) sunt receptate, organizate, consolidate şi transmise printr-un sistem intern de căi neurale al căror punct culminant este creierul - biocomputerul nostru central. Aceste informaţii sunt apoi transformate prin strategii de procesare internă pe care Ie-a învăţat fiecare individ. Rezultatul este ceea ce numim "comportament". în NLP, comportamentul este definit ca totalitatea reprezentărilor senzoriale percepute şi exprimate la nivel interior şi/sau exterior pentru care sunt disponibile probe de la un subiect şi/sau de la un observator uman al acelui subiect. Aceasta înseamnă că actul de a schia pe o pârtie acoperită de zăpadă şi actul de a-ţi imagina că faci acest lucru trebuie să fie considerate în egală măsură comportamente în contextul programării neurolingvistice. Desigur, atât macrocomportamentul, cât şi microcomportamentul sunt programate prin intermediul sistemelor noastre neurologice. Macrocomportamentul este deschis şi uşor de observat; aşa cum se întâmplă, de exemplu, când conducem o maşină, vorbim, mâncăm, ne batem, ni se face rău sau mergem pe bicicletă. Microcomportamentul implică fenomene mai subtile, dar la fel de importante, cum sunt pulsul, ritmul vorbirii, schimbările în culoarea pielii, dilatarea pupilelor şi evenimente ca vederea cu ochii minţii şi dialogul intern. Evident, nu se poate spune că toţi membrii speciei umane şi-au însuşit toate modelele de comportament transmise pe cale culturală, dar cei mai mulţi dintre noi avem la dispoziţie multe astfel de modele în sistemele noastre de reprezentare. Astfel, dezvoltarea acestor modele - şi a comportamentului generat prin intermediul lor - evidenţiază multe aspecte despre sistemele neurologice ale indivizilor care le-au adoptat ca strategii pentru a-şi organiza comportamentul. Cu alte cuvinte, diversitatea şi gama comportamentelor umane, văzute în contextul modelelor care generează acele comportamente, ne spun foarte multe despre organizarea neurologică umană. Starea actuală a acestora - cel mai recent punct în dezvoltarea lor - reprezintă evoluţia ideilor, înţelepciunea transmisă de la strămoşii noştri. în ultimă instanţă, după ce se potolesc disputele economice, religioase şi ideologice, modelele sunt păstrate sau se renunţă la ele, în funcţie de gradul de adaptabilitate şi de utilitatea lor ca ghiduri pentru comportamentul membrilor speciei. Acceptarea sau respingerea, perfecţionarea şi extinderea acestor modele reflectă evoluţia gândirii umane şi a comportamentului uman. DIN CUPRINS Prefata Cuvant inainte Introducere 1. MODELAREA Harta nu este teritoriul Un nou model Structura modelelor Modele stiintifice occidentale Extinderea modelului stiintific modern Eleganta in modelare Sistemele de reprezentare: elemente de baza Sinestezia Note la introducere 2. STRATEGIILE Modele T. O. T. E. si strategii Modele T. O. T. E. incorporate Perfectionarea modelului T. O. T. E. cu ajutorul sistemelor de reprezentare Aplicarea analizei reprezentationale ale modelulelor T. O. T. E. Acordarea sistemelor de reprezentare la o anumita sarcina Modificarea notatiei T. O. T. E. pentru strategii Implicatiile strategiilor Mecanica strategiilor Definirea strategiei Strategiile si constientul Descifrarea strategiilor inconstiente Puterea formala a strategiilor Note la capitolul II ……………………… ………………… Autori: John Grinder, Richard Bandler, Robert Dilts, Judith DeLozier