Homo deus. Scurta istorie a viitorului

Homo deus. Scurta istorie a viitorului
-20%
Editura:
Anul publicării: 2018
Pagini: 392
Format: 16x23
Preț: 48,00 RON
60,00 RON (-20%)
Disponibilitate: în stoc

DESCRIERE

Homo deus. Scurta istorie a viitorului - Yuval Noah Harari

 

Sapiens ne-a arătat de unde venim. Homo deus ne arată încotro ne îndreptăm.

 

De-a lungul istoriei, omenirea s-a confruntat constant cu trei probleme cruciale: războiul, foametea şi molimele. În secolul XX, a reuşit să le rezolve în mare măsură. Războiul nu mai are aceeaşi putere de distrugere: în prezent numărul celor care se sinucid e mai mare decît al celor morţi în conflicte armate.

 

Foametea dispare: oamenii suferă mai degrabă din cauza obezităţii decît din cauza malnutriţiei. Molimele nu mai fac ravagii: mai mulţi oameni mor de bătrîneţe decît în urma bolilor infecţioase. Ce anume va lua însă locul războiului, foametei şi molimelor în agenda omenirii? Ce destin vom alege pentru noi înşine, ce scopuri ne vom stabili?

 

Yuval Noah Harari explorează proiectele, visurile şi coşmarurile care ne vor marca viitorul. Omul va încerca să devină asemenea zeilor, învingînd moartea şi creînd viaţa artificială. Este chiar următorul stadiu al evoluţiei – Homo deus.

 

Fragmente:

 

... cum altfel ar fi putut crea asemenea minuni o cultură care nu dispunea nici măcar de roată sau de fier?
Adevărul este cu totul altul. Egiptenii au construit piramidele şi lacul Fayyimi nu graţie vreunui ajutor extraterestru, ci unor abilităţi organizatorice desăvârşite.
 
Bazându-se pe mii de birocraţi cu ştiinţă de carte, faraonul a recrutat zeci de mii de muncitori şi a asigurat suficientă hrană ca să le ajungă ani la rând. Atunci când zeci de mii de muncitori cooperează vreme de câteva decenii, pot construi o piramidă sau un lac artificial chiar şi cu unelte din piatră.
 
Faraonul nu ridica un deget, fireşte. Nu el colecta taxele, nu el întocmea schiţele arhitecturale şi cu siguranţă nu punea mâna pe lopată. Dar egiptenii credeau că doar rugăciunile adresate faraonului-zeu viu şi patronului său ceresc Sobele puteau salva valea Nilului de inundaţii şi secete nimicitoare. Aveau dreptate.
 
Faraonul şi Sobek erau entităţi imaginare care nu făceau nimic ca să crească sau să scadă nivelul apelor Nilului, dar, atunci când milioane de oameni credeau în faraon şi în Sobek şi, prin urmare, au cooperat, construind baraje şi săpând canale, inundaţiile şi secetele au devenit rare.
 
Faţă de zeii sumerieni, şi cu atât mai mult faţă de spiritele Epocii de Piatră, zeii Egiptului antic erau entităţi cu adevărat puternice, care întemeiau oraşe, organizau armate şi controlau vieţile a milioane de oameni, vite şi crocodili.
 
Ar putea părea ciudat să atribuim unor entităţi imaginare meritul de a fi construit sau controlat diverse lucruri. însă în prezent spunem de regulă că Statele Unite au construit prima bombă nucleară, că China a construit Barajul celor Trei Defileuri sau că Google construieşte o maşină autonomă. Atunci, de ce să nu spunem că faraonul a amenajat un lac de acumulare şi că Sobek a săpat un canal?

Existenţa pe hârtie
 
Aşadar, scrierea a facilitat apariţia unor entităţi fictive puternice care au organizat milioane de oameni şi au remodelat existenţa râurilor, mlaştinilor şi crocodililor. In acelaşi timp, scrierea i-a făcut pe oameni să creadă mai uşor în existenţa unor asemenea entităţi fictive, deoarece îi obişnuia să experimenteze realitatea prin intermediul simbolurilor abstracte.
 
Vânătorii-culegători îşi petreceau timpul căţărându-se în copaci, căutând ciuperci şi vânând porci-mistreţi şi iepuri. Realitatea lor de zi cu zi consta în copaci, ciuperci, porci-mistreţi şi iepuri.
 
Tăranii lucrau toată ziua pe câmp, arând, recoltând, măcinând porumbul şi având grijă de animalele din curte. Realitatea lor de zi cu zi era să simtă pământul noroios sub picioarele goale, mirosul boilor înhămaţi la plug şi gustul pâinii calde, proaspăt scoase din cuptor, în schimb, funcţionarii cu ştiinţă de carte din Egiptul antic îşi petreceau cea mai mare parte din timp citind, scriind şi calculând.
 
Realitatea lor de zi cu zi consta în însemne cu cerneală pe pergamente de papirus, care stabileau cine ce câmp deţinea, cât costa un bou şi ce taxe anuale aveau de plătit ţăranii. Un scrib putea decide soarta unui întreg sat dintr-un condei.
 
Marea majoritate a oamenilor au rămas analfabeţi până în epoca modernă, dar administratorii indispensabili au început să vadă tot mai mult realitatea prin intermediul textelor scrise. Pentru această elită alfabetizată - fie în Egiptul antic, fie în Europa secolului XX -, orice lucru scris pe o bucată de hârtie era cel puţin la fel de real precum copacii, boii şi fiinţele umane.
 
în primăvara anului 1940, când naziştii au invadat Franţa prin nord, o bună parte dintre evreii francezi au încercat să fugă din ţară prin sud. Ca să treacă graniţa, aveau nevoie de vize pentru Spania şi Portugalia şi, împreună cu o mulţime de alţi refugiaţi, zeci de mii de evrei au asediat consulatul portughez din Bordeaux, într-o încercare disperată de a obţine hârtia care avea să le salveze viaţa.
 
Guvernul portughez le-a interzis consulilor săi din Franţa să emită vize fără aprobarea prealabilă a Ministerului de Externe, dar consulul de la Bordeaux, Aristides de Sousa Mendes, a decis să ignore ordinul, aruncând pe apa sâmbetei...
 
 
CUPRINS:
 
Capitolul 1. Noua agendă a omenirii 
 
Partea I
HOMO SAPIENS CUCEREŞTE LUMEA
 
Capitolul 2. Antropocenul 
Capitolul 3. Scânteia umană 
 
Partea a II-a
HOMO SAPIENS CONFERĂ SENS LUMII
 
Capitolul 4. Povestitorii 
Capitolul 5. Cuplul ciudat 
Capitolul 6. Alianţa modernă 
Capitolul 7. Revoluţia umanistă 
 
Partea a III-a
HOMO SAPIENS PIERDE CONTROLUL
 
Capitolul 8. Bomba cu ceas din laborator 
Capitolul 9. Marea deconectare 
Capitolul 10. Oceanul conştiinţei 
Capitolul 11. Religia datelor 
 
Note 
Mulţumiri 
 
Credite pentru ilustraţii 
Index

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review

Titluri de același autor

Created in 0.0732 sec