Idiotul - F. M. Dostoievski

Idiotul - F. M. Dostoievski
-20%
Editura:
Anul publicării: 2018
Pagini: 664
Format: 13x20
Preț: 48,00 RON
60,00 RON (-20%)
Disponibilitate: în stoc

DESCRIERE

Idiotul - F. M. Dostoievski

 
... intors la Petersburg după un lung tratament la sanatoriu, în Elveţia, prinţul Lev Nikolaevici Mîşkin este primit cu îndoială şi luat în rîs de înalta societate a oraşului, care îl socoteşte sărac cu duhul. Mîşkin se poartă cu sinceritate stîngace, percepută de majoritatea oamenilor drept prostie sau perfidie.
 
În puritatea lui, Mîşkin se simte atras, din motive diferite, de două femei de situaţii opuse: Aglaia Ivanovna, femeia „cinstită”, de familie bună, de care e îndrăgostit, şi Nastasia Filippovna, femeia „compromisă”, de care prinţul se simte legat poate chiar mai profund, prin compasiunea pe care i-o inspiră. 
 
Idiotul este romanul unei perpetue surprize, al nehotărîrii şi al reacţiei convulsive a umanului faţă de faptele unei societăţi violente care, în lipsa raţiunii, se conduce după instinct şi patimi...
 
Fragmente:
 
... de-abia în a treia zi Epancinii se îmbunară cu totul. Deşi prinţul se învinuia de multe, după cum îi era obiceiul, şi era sincer cînd se aştepta să fie pedepsit, avu totuşi la început deplina convingere interioară că Lizaveta Prokofievna nu s-a putut supăra la modul serios pe el şi că s-a supărat mai curînd pe ea însăşi.
 
De aceea prelungirea ostilităţilor, în cea de-a treia zi, îl puse în mare încurcătură. îl puseră în încurcătură şi alte împrejurări, dar mai ales una dintre ele. De-a lungul celor trei zile, ea luă progresiv amploare în mintea bănuitoare a prinţului (şi în ultimul timp prinţul îşi reproşa singur două trăsături opuse de caracter, amîndouă împinse pînă la exagerare: credulitatea sa „stupidă şi obsedantă" şi, în acelaşi timp, o suspiciune „sinistră, josnică").
 
Intr-un cuvînt, la sfîrşitul celei de-a treia zi, aventura cu excentrica doamnă care discutase din caleaşcă cu Evgheni Pavlovici ajunse să ia în închipuirea lui dimensiuni înspăimîntătoare şi misterioase. Esenţa enigmei, pe lîngă cele două faţete ale chestiunii, consta pentru prinţ în întrebarea întristătoare: tocmai el va fi fiind vinovat de această nouă „monstruozitate" sau numai?... însă nu spunea cine ar mai fi putut să fie.
 
Cît despre literele N. F. B., aici, după părerea lui, nu era decît o ştrengărie nevinovată, chiar ştrengăria cea mai copilărească, încît i-ar fi fost ruşine să se gîndească la ele cît de cît şi, într-o anumită privinţă, aproape că ar fi dovedit o lipsă de onestitate dacă s-ar fi gîndit.
 
De altfel, în chiar prima zi de după „serata" aceea revoltătoare, cînd principala „cauză" a talmeş-balmeşului fusese el însuşi, prinţul avu de dimineaţă plăcerea să-i primească în casa lui pe prinţul Ş. şi pe Adelaida; amîndoi „trecură pe la el mai ales ca să-l întrebe de sănătate", trecură întorcîndu-se de la plimbare.
 
Acum Adelaida remarcase în parc un copac, un splendid copac bătrîn, rămuros, cu crengile lungi şi strîmbe acoperite de frunze tinere, cu o scorbură şi o crăpătură; îşi pusese în gînd să-l picteze neapărat, neapărat! Aşa că aproape numai de asta vorbi în jumătatea de oră cît ţinu vizita ei.
 
Prinţul Ş. era amabil şi simpatic ca de obicei, îl întrebă pe prinţ despre trecut, îşi aminti cum se cunoscuseră prima oară, aşa că despre cele petrecute în ajun nu spuseră mai nimic. în sfîrşit, Adelaida nu se mai putu abţine, pufni în rîs şi i se destăinui că au venit incognito; însă cu aceasta destăinuirile încetară, deşi incognito-ul dădea a înţelege că părinţii, adică mai ales Lizaveta Prokofievna, au faţă de prinţ o atitudine deosebit de defavorabilă.
 
Dar nici despre ea, nici despre Aglaia, nici chiar despre Ivan Feodorovici, Adelaida şi prinţul Ş. nu suflară o vorbă în timpul vizitei. Plecînd din nou la plimbare, nu-l invitară şi pe prinţ. Nu făcură nici măcar aluzie la o posibilă vizită a lui; în legătură cu asta, Adelaida chiar lăsă să-i scape o vorbă foarte semnificativă: povestindu-i despre o lucrare a ei în acuarelă, subit dori foarte mult să i-o arate. „Cum s-o fac mai repede?
 
Staţi puţin! Sau v-o trimit astăzi prin Kolea, dacă apare, sau v-o aduc eu mîine, cînd o să ies la plimbare cu prinţul" -puse ea, în sfîrşit, capăt nedumeririlor, bucurîndu-se că a reuşit să rezolve această problemă într-un mod atît de dibaci şi comod pentru toţi.
 
La urmă, pe cînd îşi lua deja rămas-bun, prinţul Ş. parcă îşi aminti brusc:
 
— Ah, da, întrebă el, nu ştiţi măcar dumneavoastră, dragă Lev Nikolaevici, cine era persoana care l-a strigat ieri din caleaşcă pe Evgheni Pavlovici?
 
 

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0551 sec