Imperfecțiune. O istorie naturală - Telmo Pievani

Imperfecțiune. O istorie naturală - Telmo Pievani

Un vid care conține totul

Studiile excepționale de fizică derulate în ultimii ani, pe scări atât de vaste și totodată atât de mici, produse ale unor predicții curajoase formulate în ultimul secol, au condus la ipoteza că universul nostru nu este altceva decât neobosita metamorfoză a unui vid perfect. Da, un vid — o absență totală a materiei, a câmpurilor și a particulelor.

Cu toate acestea, vidul din care au început toate nu a fost un „nimic” absolut. Dimpotrivă, a fost „totul”, iar acest tot a continuat să existe într-o stare de echilibru energetic. Dar acest vid primordial nu era nemișcat; energia lui varia. Era un vid cuantic, vibrând de oscilații aleatorii, coliziuni simetrice și anihilări reciproce între particule și antiparticule. Perfect în echilibrul său energetic total, dar neliniștit și plin de tensiune. Conținea totul și opusul totului. Acest vid în vibrație a fost matricea primordială a tuturor deznodămintelor și poveștilor posibile. Deși în sine complet și, ca atare, perfect, era instabil.

Apoi s-a întâmplat ceva pe care marele poet latin Lucretius, urmându-și mentorul, pe Epicur, l-a numit clinamen, în lucrarea sa De rerum natura. Primii atomişti greci și-au imaginat starea primordială a lumii ca pe o ploaie eternă de particule care, în toată eternitatea, cădeau constant una lângă alta, în paralel. Dar apoi această armonie a fost perturbată, iar o deviație minusculă a modificat traiectoria unui atom, care apoi l-a lovit pe altul și pe altul, într-o reacție în lanț ce a destrămat imaginea deterministă inițială, declanșând istoria cosmosului în toată imperfecțiunea ei uimitoare.

Și așa a început totul: printr-o mică deviație, un derapaj accidental. Ceva asemănător s-ar fi putut petrece, la fel de accidental, într-una dintre infinitele fluctuații care aveau loc în vidul cuantic primordial. A fost, ca multe altele, doar o fluctuație minusculă. Poate că, în prezența…

RECENZII