In armonie cu tine insuti

In armonie cu tine insuti
Preț: 33,00 RON
Disponibilitate: stoc lichidat
ISBN: 973-8975-61-3
Editura:
Anul publicării: 2013
Pagini: 352
Format: 13x20

DESCRIERE

In armonie cu tine insuti - Despre mandrie si rusine. Vol. 7 - Luule Viilma …cum poţi să devii fericit? Fericire nu înseamnă să primeşti, ci să dăruieşti şi pentru a fi capabil să dăruieşti, trebuie să-ţi găseşti locul în viaţă. Locul acela pe care toţi ni l-am pierdut şi pe care ni-l căutăm toată viaţa. Îşi găseşte cu uşurinţă locul său şi rămâne acolo doar acela care are încredere în el şi îşi organizează în mod conştient viaţa, mergând pe drumul pe care i-l arată sentimentele. Aici, careva dintre cititori îmi poate replica, pasămite, că în acest caz, bărbaţii nici n-ar putea să trăiască, în genere vorbind, deoarece se spune că ei nu au sentimente. În realitate, lucrurile stau exact pe dos. De obicei femeile dau curs emoţiilor, iar bărbaţii – sentimentelor şi de aceea inima lor este mai sensibilă, mai exact spus, este mai fragilă. Un bărbat, cu cât vrea să fie mai bun, cu atât are un suflet mai fragil. Indiferent cărui sex îi aparţinem, cauza problemelor noastre o constituie emoţionalitatea. Dacă ne eliberăm de energia ei, vom găsi drumul care ne este cu adevărat necesar, vom putea să facem alegerea corectă şi vom fi feriţi de ispite. Acest mod de educaţie va duce la faptul că în viitor, pentru fiecare generaţie, va fi din ce în ce mai greu să rămână ea însăşi. Dorind să îşi păstreze acele caracteristici care le particularizează generaţia, copiii inventează în permanenţă noi şi noi metode care să contracareze acea educaţie care „otrăveşte” omul din ei. Acesta este motivul pentru care părinţilor le este tot mai greu să îşi educe copiii. Vinovaţi sunt copiii. Sunt „vinovaţi” că nu permit să fie distrus omul din ei. Sunt vinovaţi şi când permit acest lucru pentru că doresc ca în ochii părinţilor ei să fie nişte copii buni. Şi astfel, fără să bănuiască consecinţele, adulţii transferă toată vina pe copii, pe sufletul acestora şi nu înţeleg de unde au apărut atâtea boli cardiace sau psihice la copii. Spuneţi: „Cred că aşa va fi bine”. Acum spuneţi: „Simt că aşa va fi bine”. Comparaţi aceste propoziţii. Veţi simţi, chiar academicieni fiind, că drumul sentimentelor este cel care vă este necesar, iar calea raţiunii este cea pe care o doriţi. A avea sentimente nu înseamnă a nu avea minte, în schimb a avea minte înseamnă a nu avea sentimente. Mintea transformă sentimentele în emoţii şi după aceea încearcă să le înăbuşe, să le facă să dispară. Unitatea dintre sentimente şi minte este o artă. Pentru a ajunge la ea este nevoie de timp. Când spunem că ne ia timp, înseamnă că nu ştim să luăm de la viaţă timpul pe care ea ni-l pune la dispoziţie la momentul necesar, în locul necesar şi în cantitatea necesară. Fragment din carte:... fidelitate înseamnă în primul rând unitate în vederi. Oamenii evoluează împreună şi tot împreună îşi schimbă şi punctele de vedere. Dacă nu există o armonie spirituală, opiniile sunt divergente. Divergenţele la nivel spiritual duc la divergenţe afective, iar acestea, la rândul lor, duc la despărţire. Persoanele a căror diafragmă este în permanenţă contractată trăiesc în numele binelui şi se tem să inspire cu tot pieptul deoarece se tem să expire. Altfel spus, ele se tem să se bucure de viaţă, adică să trăiască din plin, deoarece le este foarte frică de tristeţea care se ascunde în spaţiul bucuriei. Mai simplu spus, le este frică să trăiască. Din cauza acestei frici, ele se privează de foarte multe lucruri, în schimb altora le permit totul. Cu timpul, acest stres se amplifică şi se transformă într-o lipsă aproape totală de pretenţii. O modestie exagerată, care îi irită pe cei din jur. De exemplu, când este vorba despre mâncare, ele mănâncă ce e mai prost şi păstrează pentru alţii tot ce e mai bun. Evident că cei care le sunt apropiaţi nu vor ca ele să renunţe la dorinţele şi la necesităţile lor. Dacă li se întâmplă câteodată să-şi facă şi ele o mică bucurie, se simt vinovate. Pentru membrii familiei o astfel de persoană trece neobservată, ca o umbră. În zilele obişnuite, ciudăţeniile ei par să nu fie băgate în seamă, în schimb, în zilele de sărbătoare, ele devin deranjante deoarece sună ca un fel de reproş la adresa celorlalţi care ştiu să se bucure de viaţă, să se entuziasmeze şi să fie plini de energie. Văzându-i, îi vine şi ei pofta să se scuture şi, câteodată, chiar o face. După aceea lucrurile stau şi mai rău. Începe să-i defăimeze pe membrii familiei. Dacă cunoaşteţi o astfel de persoană şi dacă vă irită cărpănoşenia ei, aflaţi că în ea vă vedeţi chiar pe dumneavoastră, în partea ascunsă. Ea vă amplifică sentimentul de vinovăţie pentru faptul că sunteţi prea risipitor. Este de ajuns să o vedeţi, că şi începeţi să vă agitaţi. Înseamnă că vreţi să respiraţi din rărunchi, dar reţinerea ei vă calcă pe bătătură şi vă reaminteşte că trăiţi peste posibilităţi, chiar dacă lucrurile nu stau aşa. …………………… CUPRINS: Introducere Gândul ca acoperiş deasupra capului Să devii om sau să fii om? Clipa când se umple paharul Suflet şi suflare Despre făpturile Domnului Viaţa animalică Despre necesitatea necesară Capcana bunăvoinţei Despre ce este adevărat şi ce pare a fi adevărat Ce doriţi să aveţi: fată sau băiat? Unul înseamnă fericire, iar altul nefericire? Să trăim sau să fim buni? În lumea în care domneşte dorinţa de a plăcea Încă o dată despre dorinţa de a plăcea Vreau să plac ca om Despre cum poţi să te distrugi Despre pacea sufletească şi despre înţelegere În concluzie Câteva cuvinte despre mine Autor: Luule Viilma

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.0389 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.