Incursiuni biografice in comunismul romanesc - Anuarul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc. Volumul XII - 2017

Incursiuni biografice in comunismul romanesc - Anuarul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc. Volumul XII - 2017
-20%
Editura:
Anul publicării: 2017
Pagini: 392
Format: 16x23
Categoria: Stiinte politice
Preț: 36,00 RON
45,00 RON (-20%)
Disponibilitate: în stoc

DESCRIERE

Incursiuni biografice in comunismul romanesc - Anuarul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc. Volumul XII - 2017

 
Libertatea ca povară
 
Pe 31 iulie 1964, după ce mai multe loturi mari fuseseră eliberate din Jilava, Râul Volcinschi şi alţi câţiva zeci de deţinuţi au fost scoşi într-o curte interioară, la ora prânzului, împreună cu bagajele personale.
 
Dintre ei, un soldat condamnat la muncă silnică pe viaţă pentru că împuşcase trei ofiţeri pe frontieră şi 14 evrei condamnaţi în procese economice au fost anunţaţi că vor rămâne în închisoare. Volcinschi a fost ultimul deţinut eliberat, fiind strigaţi în ordine alfabetică.
 
A primit bani pentru a-şi cumpăra un bilet de tren spre Cluj. Primul contact cu lumea liberă a fost impresionant, la o primă vedere: „Erau înalţi şi frumoşi, fete frumoase, decomplexate, râzând, mergeau pe stradă foarte natural, nu le păsa de cei din jur...
 
Parcă era o societate schimbată. Oricum, era o mişcare, pozitivă mi s-a părut, însă după aia, când m-am întâlnit cu realitatea, exact negativă era: un tineret decervelat complet, parcă nu gândeau cu mintea lor, gândeau cu picioarele”.
Perioada de după eliberare este încă o necunoscută în porţiuni foarte mari de timp.
 
Propriile mărturii amintesc mai multe episoade de detenţie, dar ele sunt punctuale şi uneori inexacte în ceea ce priveşte localizarea lor temporală. întrucât în această epocă regimul nu mai recunoştea oficial existenţa deţinuţilor politici, dar mai avea încă persoane incomode, de care voia să se debaraseze, s-a recurs la practica înscenărilor de drept comun.
 
Râul Volcinschi a avut nu mai puţin de patru astfel de episoade, în urma cărora a totalizat circa 12 ani de detenţie, mult peste intervalul recunoscut oficial ca fiind politic. Volcinschi vorbea rareori despre această perioadă. Nu era vorba doar despre orgoliu.
 
De altfel, după 1989 a reuşit să caseze sentinţele respective. însă soţia lui a intentat divorţ în urma unui astfel de moment, şi, deşi mai târziu au locuit împreună până la sfârşit, lămurind situaţia, au rămas separaţi în acte.
Pe de altă parte, nici materialul documentar nu este deloc concludent.
 
Condamnările de drept comun nu apar aproape deloc în documentele din această perioadă, de exemplu. De asemenea, există extrem de puţine informaţii despre urmărirea lui, deşi este imposibil ca acestea să fi fost atât de puţine. Singura urmă rămasă, cel puţin momentan, este dosarul său de reţea, nici el foarte convingător.
 
Volcinschi pare să fi avut o oarecare formă de colaborare cu contrainformaţiile militare din Cluj. Securitatea susţine că se afla „în legătura organelor noastre din 13 august 1966”. Formularea vagă şi celelalte informaţii disponibile ne conduc la concluzia că enunţul se referă la faptul că l-au contactat încă din 1966, ceea ce nu e totuna cu colaborarea.
 
Dar este la fel de posibil să fi intrat din nou într-un joc periculos cu Securitatea, pe care credea că o poate păcăli, la fel ca în 1953. Sunt indicii la dosar că ar fi primit mai multe sume de bani de la ofiţerul său de legătură, cele mai multe pentru cheltuieli de deplasare („marşruti-zare” în terminologia specifică), deşi una singură pare a fi semnată de el, sub numele conspirativ „Dumitru Segal”.
 
Nu pare să fi câştigat niciodată încrederea ofiţerilor, pentru că a fost mereu filat cu eforturi suplimentare în deplasările la Bucureşti. Pe deasupra, arestările multiple pe care le-a suferit ulterior indică şi mai clar caracterul efemer şi probabil forţat al colaborării. Un argument suplimentar în acest sens îl reprezintă contactarea lui Volcinschi de peste 50 de ori numai în intervalul 1966-1968.
 
Imediat după eliberare a fost angajat pe un post modest de contabil la o alimentară. După mai puţin de o săptămână au început presiunile. Ceva mai târziu, după ce a ajuns cu serviciul la Vinalcool, un coleg care fusese şi el deţinut politic i-a mărturisit că a fost solicitat să dea note despre el: „Dar eu ştiu cine sunteţi dumneavoastră, m-am interesat. Am auzit atât vorbindu-se de dumneata în închisoare...
 
 
CUPRINS:
 
Prezentarea autorilor 
Cuvânt-înainte (Constantin Vasilescu) 
 
Partea I
Biografiile proscrişilor
 
Emil Cioran. Eseu biografic (Andrei Avram) 
Asasin, erou, legendă: Pavel Grimalschi (1914-1960) (Constantin Vasilescu) 
Mihail Opran: un destin cu prea multe umbre (Lucian Vasile) 
Râul Volcinschi sau refuzul obstinat al resemnării (Alin Mureşan) 
Gheorghe Tarcea (1890-1963). Povestea unui destin prin vremuri (Cosrnin Budeancă) 
 
Partea a II-a
Biografiile nomenclaturii
 
„Puţini am fost, mulţi am rămas”. Preliminarii la o sociobiografie a „ilegaliştilor” comunişti (Ştefan Bosomitu) 
Ion Popescu-Puţuri (1906-1993). O biografie (Ionul Mircea Marcu)
Voinea Marinescu: biografia unui „tehnocrat” comunist (Florin S. Soare)
Legitimarea biografiei prin discurs autobiografic. Mihai Novicov (Oana Purice)

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review

Cărți noi - Stiinte politice

Created in 0.1118 sec