Inima si Duhul, in invatatura Sfantului Teofan Zavoratul

....''Inima si Duhul, in invatatura Sfantului Teofan Zavoratul'' … pentru ca inima este barometrul starii noastre intime, ea va indica in ce masura apelul nostru la Dumnezeu este satisfacut. Cu alte cuvinte ea ne va dezvalui prezenta Duhului in noi si ne va spune daca suntem in stare de har… Intr-una din scrisorile sale Teofan scrie astfel: „Daca cineva nu cunoaste din experienta lucrarea harului Duhului Sfant in inima sa, trebuie sa se indoiasca de mantuirea sa. Caci o astfel de stare poate arata ca nu e nimic in suflet”. Caracterul categoric al acestei afirmatii este de indata atenuat: „Dar in general Duhul Sfant nu se grabeste sa arate lucrarea harului sau, de teama ca omul sa nu risipeasca el insusi acest bine”. …trecut in 1988 in randul sfintilor, episcopul-ascet Teofan Zavoratul (1815–1894) a fost o personalitate duhovniceasca si teologica unica. Opera sa imensa — traduceri filocalice si patristice, comentarii biblice si minunate scrisori si cateva tratate morale — a jucat un rol decisiv in innoirea in duh patristic a Bisericii Ruse in veacul XIX. In peisajul Ortodoxiei moderne Sfantul Teofan este prin excelenta teologul inimii. Depasind schematismele reductioniste ale rationalismului si psihologismului, moralismului si sentimentalismului, gandirea duhovniceasca a episcopului-ascet din Visen poate fi inteleasa drept o fascinanta fenomenologie ascetico-mistica a inimii si duhului, cu o initiere in insasi inima traditiei ortodoxe. Admirabil restituita de regretatul Tomas Spidlik in monografia capitala pe care i-a consacrat-o, tradusa in romaneste in volumul de fata, gandirea duhovniceasca a Sfantului Teofan ofera repere esentiale pentru toti cei ce vor sa inteleaga viziunea despre om a Ortodoxiei. Lectura ei poate oferi contrapunctul necesar derutei omului contemporan. Blocat disperat intr-o celebrare a materialitatii opace si basculand intre o tehnologie tot mai abstracta si o carnalitate tot mai obsedanta, el are sansa de a avea aici o veritabila busola in calatoria duhovniceasca spre locul inimii si viata Duhului. CUPRINS: Introducere PARTEA ÎNTÂI: INIMA I. STRUCTURA OMULUI 1. Cunoaşterea de sine 2. Trihotomia 3. Trupul 4. Părţile sufletului a) Partea cognitivă. a1) Imaginaţia a2) Omul - fiinţă raţională a3) Intelectul (rassudok) şi raţiunea (razum) b) Partea poftitoare c) Inima 5. Duhul a) Sufletul şi duhul. b) A trăi după duhul. c) Trei manifestări ale vieţii duhului. II. INIMA, TRONUL DUHULUI 1. Noţiunea de inimă a) Inima - organ trupesc. b) Centru al vieţii spirituale. c) Principiu de unitate. 2. Activitatea inimii: sentimentele a) O spiritualitate a sentimentului. b) Sentimentele duhovniceşti. c) Sentimente ale sufletului şi trupului. d) Dezvoltarea sentimentelor. 3. Inima şi celelalte facultăţi ale omului a) Sentimentele şi raţiunea. b) Inima şi cunoaşterea valorilor. c) Cunoaşterea intuitivă. d) Simţul duhovnicesc. e) Inima şi voinţa. f) Inima şi duhul. III. VEGHEREA INIMII 1. Atenţia la inimă a) Atenţia la sine însuşi. b) Atenţia la curăţia inimii. c) Educaţia inimii. d) Atenţia la Dumnezeu în inimă, contemplarea. 2. Conştiinţa de a avea harul a) Semnele prezenţei Duhului în inimă. b) "Prin simţămintele/sentimentele inimii diagnosticăm starea omului". c) Mângâierile duhovniceşti. d) Părăsirile şi uscăciunile. e) Reguli de purtare în timpul mângâierii şi al părăsirii. f) Discernământul duhurilor. IV. INIMA ŞI IUBIREA 1. Inima, sediul iubirii 2. Cultul Sfintei Inimi Concluzia primei părţi PARTEA A DOUA: DUHUL I. TOROPEALA MINŢII 1. Lumea întreagă e căzută în rău a) Nostalgia vieţii duhovniceşti. b) Prima ispită. 2. Răutatea în om a) Experienţa păcatului - tulburare în inimă. b) Patimile. 3. Lupta împotriva dezordinii interioare a) Vinovăţia gândurilor şi patimilor. b) Lupta împotriva gândurilor rele. c) Lupta împotriva patimilor. d) Nepătimirea 4. Păcatul a) De la patimă la păcat. b) Consecinţele păcatului. c) Distingerea păcatelor. d) Posibilitatea întoarcerii. II. TREZIREA DUHULUI 1. Biserica a) Comuniunea sfinţilor. b) Apărarea tutelară a adevărului. c) Nu există mântuire în afara Bisericii. d) Apologia Ortodoxiei. 2. Mijloacele exterioare de sfinţire a) Sfintele Taine. b) Legile bisericeşti şi riturile exterioare. 3. Providenţa Tatălui a) Finalitatea lumii. b) Lăsarea în voia Providenţei. c) Vocaţie specială. 4. "Economia" Întrupării a) Viaţa în Iisus Hristos. b) Crucea. 5. La şcoala Duhului Sfânt a) Conlucrarea noastră cu Duhul. b) Viaţa creştină e o "înduhovnicire" treptată. III. CELE TREI LUCRĂRI PRINCIPALE ALE DUHULUI 1. Frica de Dumnezeu şi virtuţile conexe a) Frica. b) Credinţa - supunere a minţii. c) Luminarea minţii. d) Credinţa vie stă în inimă. e) Smerenia. f) Pocăinţa. 2. Conştiinţă, porunci, virtuţi a) Credinţa singură?. b) Conştiinţa. c) Poruncile lui Dumnezeu. d) Ascultarea. e) Libertate şi virtuţi. 3. Dorinţa de Dumnezeu a) Renunţare la sentimente, violenţă faţă de sine. b) Intenţia curată. c) Trezirea râvnei. d) Iubirea. IV. RUGĂCIUNEA SAU "RESPIRAŢIA" MINŢII 1. Importanţa şi definiţia rugăciunii 2. Treptele rugăciunii a) Diviziunile. b) Rugăciunea vocală. c) Rugăciunea minţii. d) Rugăciunea inimii. e) Contemplarea. 3. Pregătirea pentru rugăciune a) Dispoziţii necesare. b) O metodă de pregătire. c) Pregătirea nemijlocită. 4. Diferite exerciţii de evlavie a) Lectura. b) Învăţarea pe de rost şi rugăciunea cu cuvintele proprii. c) Meditaţia. d) Examenul de conştiinţă, mărturisirea, reculegerea. 5. Rugăciunea neîncetată a) Rugăciunile scurte şi fierbinţi. b)Aducerea-aminte de Dumnezeu. c) Starea inimii. 6. Rugăciunea lui Iisus a) Practica. b) Metoda fizică. c) Treptele acestei rugăciuni. Concluzie Bibliografie A. Scrieri ale Sfântului Teofan în ordine alfabetică cu ediţia citată B. Bibliografie despre C. Bibliografie generală Autor: Tomas Spidlik

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie