Insule de pace - Helen Oyeyemi

 

 

Genul de despărțire în care persoana cu care tocmai ai rupt legăturile din cauza unor motive oare-care ridică puțin din umeri, îți spune: „Mulțumesc pentru tot, mai ales pentru sinceritate“ și apoi se îndepărtează, fluierând pe ritmurile cântecului lui Hoagy Carmichael, „I Get Along Without You Very Well“? Sau poate că ai fost tu cel părăsit atât de facil? Eu n-am ars-o niciodată așa de stoic, nici măcar nu mi-a trecut prin cap să încerc.

 

Înainte să fiu cu Honza, am fost doar cu tipi la fel de emotivi ca și mine: am fi putut să formăm un fel de trib, uniți sub un drapel pe care scrie: RESPING PENTRU TOTDEAUNA RESPINGEREA TA.

 

Dar de data asta... de data asta n-au fost decât zece minute neplăcute, petrecute într-o cafenea. Apoi s-a terminat, Honza plecase și eu eram recunoscător și ușurat că n-a ieșit cu scandal. Mi-am spus: Deci asta e. S-a terminat.

 

Mi-am pus căștile și am luat-o spre stația de metrou, creierul sorbind din lista de melodii optimiste ca dintr-un sirop. Muzica m-a binedispus atât de mult, încât, atunci când mâna unui hoț s-a furișat în rucsacul meu, n-am făcut decât s-o plesnesc și să dau din deget dezaprobator, în loc să-l înșfac pe tip și să-l arunc pe scări.

 

Când am ajuns acasă, n-aveam mesaje de la Honza. Singurele rămășițe ale relației erau niște boxeri pe care mi-i făcuse cadou. Niște boxeri cu model de tapiserie și pe care erau scrise zilele săptămânii, această informație crucială fiind brodată cu ață stacojie pe betelia fiecărei perechi: Pondĕlí, Úterý, Středa... Se dădea trist că nu știam niciodată ce zi a săptămânii este.

 

Și iată – acum știu șapte cuvinte în cehă! Încă puțin și o să știu limba la perfecție, îmi spunea...