Ion Rațiu. Jurnal volumul 3

 

Ședința la European‑Atlantic Grup. Moment greu, pentru că ieri de Gaulle a respins intrarea Angliei în Piața Comună. Subiectul discuției: „Relations with the countries of Eastern Europe”. Președintele ședinței, Sir Edward Beddington‑Behrens.

 

Lordul St. Oswald a vorbit despre experiența lui în România, unde toată lumea dorește o legătură cu Apusul. A venit, apoi, rândul meu. Am început cu cuvintele: „Eu sunt un exilat.” Deci fără legătură directă cu cercurile guvernamentale.

 

Cum vedem noi situația internațională. Planul Coudenhove‑Ka‑ lergi5 (publicat ieri, în ziarul Times) și frica de pericolul galben se bazează pe ipoteza unei reconcilieri între Occident și Rusia So‑ vietică. Presupune deci că popoarele din Europa Răsăriteană sunt mulțumite cu soarta lor actuală.

 

O a doua interpretare a situației este cea a generalului de Gaulle. O nouă mare putere se creează în Europa. Viziunea lui cuprinde întreaga Europă liberă, de la Urali până la Atlantic, sub egidă franceză.

 

Noi, popoarele din Estul Europei, dorim ca Marea Britanie să participe la această nouă Mare Putere. Dacă însă nu se poate, noi tot ne îndreptăm speranțele spre Marea Putere construită de Franța. Ca și în trecut, când Napoleon al III‑lea a avut conferința de la Osborne, cu regina Victoria.

 

Deși aceasta n‑a fost gata să susțină cauza independenței popoarelor din Răsăritul Europei, noi am fost totuși susținuți de Franța...

 

... .. ...

 

... din moment ce s‑a ajuns la o paritate de arme convenționale, pericolul războiului nuclear este aproape total exclus. Hrușciov poate nu mai este așa de iritat de posibilitatea unei soluții de compromis pentru Europa Răsăriteană.

 

Fiind realist adevărat, el își dă seama că o situație revoluționară va fi prezentă în momentul în care Marea Putere Vest‑Europeană va fi pe deplin stabilită. Poate peste 5–10 ani.

 

Dacă se ridică problema acum, înainte de această situație, există șanse bune ca să se găsească o soluție de compromis, pe un șablon sui‑generis, între situația Finlandei și cea a Poloniei.

 

Am încheiat: „Îmi aduc aminte că, în timpul războiului, doctorul Weizman a explicat șansele stabilirii statului Israel. Mulți l‑au criti‑ cat și au găsit că visează. Răspunsul lui a fost: «Cred că vom reuși, pentru că suntem gata să facem sacrificii.» Astăzi, stau în fața dum‑ neavoastră pentru că și noi suntem gata să facem sacrificii...