Iti multumesc, Dumnezeul meu!

...''Iti multumesc, Dumnezeul meu!''... autoarea ni se dezvăluie în totalitate. Încrezându-se în propria intuiţie, lăsându-se ghidată de DUMNEZEUL său interior, autoarea îşi asumă mari riscuri. Este într-adevăr riscant să-şi dezvăluie astfel anumite aspecte foarte intime ale vieţii sale. Ea ne împărtăşeşte multe aspecte ale vieţii sale familiale, afective, relaţiile sale intime şi sexuale, studiile şi cariera, trecând prin succese şi eşecuri financiare. Ce te poate îmbogăţi sufleteşte mai mult decât să înveţi să te cunoşti prin intermediul cuiva care acceptă şi îndrăzneşte să se dezvăluie? Autoarea foloseşte trăirile şi lecţiile sale de viaţă pentru a-şi ajuta cititoarele şi cititorii fideli. Vei fi pentru sau împotrivă dar în nici-un caz indiferent! Dornică să ajute un cât mai mare număr de persoane, autoarea foloseşte multe mijloace practice pentru a relua legătura cu Dumnezeul tău interior şi-ţi explică de ce poate afirma foarte uşor... „Iti multumesc, Dumnezeul meu!" Din Cuprins: …ma simt aşadar vinovată că am primit atâtea şi hotărăsc că e responsabilitatea mea să-i ajut pe cei care sunt mai puţin norocoşi. Mult mai târziu îmi voi da seama că motivaţia mea de a-i ajuta pe ceilalţi nu este bună. Este bazată pe vinovăţie. Mă aştept ca persoana ajutată să fie recunoscătoare şi să devină mai fericită. Această faimoasă căutare a justiţiei divine se încheie până la urmă atunci când, mulţi ani mai târziu, descopăr teoria reîncarnării. Când aud vorbindu-se despre ea prima oară, mi-e greu să cred că există. Schimbarea credinţei inspiră deseori frică fiinţei umane. în ziua în care întâlnesc, în sfârşit, pe cineva care mi-o poate explica într-un mod satisfăcător resimt o imensă uşurare interioară. Reîncep să mă simt bine în relaţia mea cu DUMNEZEU. în sfârşit înţeleg că în realitate sufletul este etern dar că revine pe pământ de mii de ori ca să trăiască mai multe experienţe în fel de fel de situaţii diferite, în corpuri diferite, medii diferite, ţări diferite etc. Sufletul continuă să revină şi de fiecare dată ia un înveliş diferit căci corpul nostru este pur şi simplu un vehicul care ne permite să trăim pe plan pământean. Sufletul nostru foloseşte acest vehicul ca să înveţe să iubească în situaţii diverse. E ca şi cum în fiecare zi a vieţii mele îmi schimb hainele în funcţie de circumstanţele zilei dar sub aceste haine sunt aceeaşi persoană. Persoana foarte specială care mi-a explicat teoria reîncarnării a fost doctorul Herbert L. Beierle, doctor în teologie, parapsihologic şi filozofie. Locuieşte în California dar predă în toată lumea. A ştiut să-mi lămurească toate punctele care-mi erau neclare. Atunci mi-am dat seama că tot ceea ce ni se întâmplă face parte dintr-un plan divin şi că există o legătură logică de la o viaţă la alta. Acest plan divin cere ca totul să fie trăit in dragoste şi compasiune faţă de sine şi ceilalţi. Cei care refuză această cale aleg drumuri mai dificile, mai pline de suferinţă. Dacă ceva nu este orânduit cu dragoste într-o viaţă, atunci va trebui să fie făcut astfel mai devreme sau mai târziu, într-o altă viaţă. E ca atunci când nu am terminat ceva într-o zi; pot continua a doua zi. Aşadar, sufletul are o viaţă dar nu moare niciodată. Trebuie să trăiască mai multe vieţi pământene ca să ajungă la perfecţiunea divină. Numai corpul fizic moare şi se întoarce la energia terestră. O viaţă pământeană a sufletului poate fi comparată cu o zi a corpului fizic. Aşa că, pentru mine, credinţa în reîncarnare a fost foarte benefică. Şi voi continua să cred în reîncarnare atâta timp cât aceasta va exista. Am învăţat că este singurul motiv pentru care trebuie să păstrezi o credinţă. Pentru moment, acest lucru mă ajută să-mi amplific credinţa în Dumnezeu şi să-mi iau viaţa în propriile mâini căci ştiu că totul se înlănţuie de la o viaţă la alta şi că adun întotdeauna ceea ce semăn. Prin simplul fapt de a şti că viaţa-mi e responsabilitatea mea am găsit cheia pentru a-mi deschide uşa către libertate. E o alegere şi îmi pot crea viaţa după propriile alegeri. UAU! Căutarea dreptăţii mi-a marcat tinereţea, şi a continuat până la maturitate. Chiar dacă totul era în favoarea mea, în realitate găseam nedrept ca eu să am ceva şi altul, nu. Autor: Lise Bourbeau