Izvorul vindecator - Irina Bogdanova

 

... viitoarea discuţie cu părinţii mă speria: nu se întâmplă des sa recunoşti că ai fost trădată de colegi și ai rămas lefteră.

 

Dar se pare că paloarea feței mele vorbea singură, pentru că tata se repezi la bucătărie să pună la fiert apă pentru ceai și să pregătească o plăcintă, iar mama se aşeză lângă mine și mă mângâie pe cap ca pe o fetiţă.

- Ai plecat din publicitate? Slavă Domnului! De când îţi tot zic că-i o prostie, zăpăcești lumea.

Mami, nu o zăpăcesc, ci o informez.

Cu privire la ce? replică mama. Îi determini să cumpere lucruri de care nu au neapărată nevoie? Sau îi convingi să meargă la concertul cântăreței, i-am uitat și numele, Malinka?

Mama îşi ţuguie buzele și fredonă galeş: „Trei buchete, trei buchete". Reuși să o imite atât de bine, încât am pufnit în râs. Faptul că părinții nu se alarmaseră mă încuraja, dar știam că depresia mă va doborî mai târziu, când voi închide uşa camerei, mă voi ghemui sub plapumă şi voi plânge înăbuşit în pernă, ca să nu fiu auzită de nimeni.

 

De mică reușesc să plâng doar când rămân singură, chiar și atunci când simt o mare durere sau frică.

Mama mă cuprinse de umeri, oftând:

Ascultă, Jenia, trebuie să-ți schimbi atmosfera.

Am mai auzit-o pe asta, am bombănit cu resemnare, dar nu o să plec nicăieri...