La rasarit de Eden

La rasarit de Eden - John Steinbeck …una dintre capodoperele secolului XX, La rasarit de Eden reconstruieste povestea biblica a lui Cain si Abel in decorul Vaii Salinas din California. Romanul, a carui actiune se intinde din timpul Razboiului Civil american pina la sfirsitul Primului Razboi Mondial, urmareste conflictele dintre doua generatii de frati, incepind cu Adam si Charles Trask. „Scriu aceasta carte pentru baietii mei... Le voi istorisi una dintre cele mai marete povesti, poate cea mai mare dintre toate – o poveste despre bine si rau, despre putere si nevolnicie, despre iubire si ura, despre frumusete si hidosenie... este singura carte pe care am scris-o vreodata.” John Steinbeck Fragment din carte: … imi amintesc ca muntii Gabilan din partea de rasarit a vaii erau munti luminosi si veseli, plini de soare si frumuseti, parca te imbiau si-ti trezeau dorinta sa te catari pe colinele lor calde, la fel cum doresti sa te catari in poala unei mame mult iubite, un eden. Erau niste munti care te chemau cu dragostea lor de iarba pirjolita. In partea de apus, se inaltau spre cer muntii Santa Lucia, care desparteau valea de mare, intunecati si morocanosi - neprietenosi si primejdiosi. Intotdeauna am simtit in mine o teama de apus si o dragoste pentru rasarit. Ce-mi trezise asemenea simtaminte n-as putea spune, poate doar pentru ca dimineata venea de peste virfurile muntilor Gabilan, in timp ce noaptea navalea de pe crestele muntilor Santa Lucia. Poate nasterea si moartea zilei au jucat un rol in sentimentele mele fata de cele doua siruri de munti. De o parte si de alta a vaii, din trecatori, izvorau piriiase care se pravaleau in albia riului Salinas. In iernile anilor ploiosi, catre rasarit, piriiasele se preschimbau in puhoaie si umflau riul, Incit uneori acesta urla si spumega si, intr-o revarsare de ape, pustia ce-i iesea in cale. Riul smulgea bucati din terenul I fermelor si ducea cu el acri intregi de pamint, rasturna in el | hambare si case care pluteau saltind pe valuri pina departe, Prindea in virtejurile sale vaci, porci si oi, le ineca in apele sale cafenii, miloase, si le arunca in mare. Apoi, cind venea tirzia primavara, riul se retragea in albia lui si bancurile de nisip ieseau iarasi la suprafata. Iar vara riul nici nu mai curgea. Ramineau doar citeva balti in gropile cu virtejuri de sub malurile inalte. Plantele de apa si pasunile cresteau din nou si salciile se indreptau, pastrind in ramurile de sus resturile inundatiei. Salinas era doar un riu sezonier. Soarele de vara il facea sa dispara sub pamint. Nu era niciodata un riu frumos, dar era singurul pe care-l aveam, asa ca ne laudam cu el - cit de periculos era in iernile ploioase si cit de secat era in verile secetoase. Te poti lauda cu orice, daca e singurul lucru pe care-1 ai. Ba, poate cu cit ai mai putin, cu atit ti se cere sa te lauzi mai mult. Fundul Vaii Salinas, aflat intre sirurile de munti si sub poalele colinelor, este neted, pentru ca valea aceasta a fost cindva fundul unui golf intins pe o suta de mile. Gura riului, de la Moss Landing, era, cu secole in urma, intrarea in acest lung fiord, catre rasarit. O data, la cincizeci de mile in josul vaii, tatal meu a forat un put. Sfredelul a scos la suprafata mai intii pamint, apoi pietris, apoi nisip alb de mare, plin de scoici si chiar bucati de oase de balena. Erau douazeci de picioare de nisip, apoi din nou pamint, ba chiar si o bucata de lemn de sequoia, lemnul acela nepieritor care nu putrezeste. Inainte sa fi devenit o mare interioara, valea trebuie sa fi fost o padure. Si toate aceste lucruri s-au petrecut chiar sub picioarele noastre. Ba chiar mi se parea uneori, noaptea, ca simt marea si padurea de sequoia de dinaintea ei. ……………………… Autor: John Steinbeck