Lasa-ti copilul cu mainile murdare

Infometat după natură

 

Schimbările sociale din secolul trecut au schimbat dramatic modul în care trăim. Tipul de muncă pe care o facem, locurile şi tipurile de clădiri în care locuim, ceea ce facem în chip de distracţie şi dinamica familiilor noastre - ca să nu amintim decât câteva aspecte — sunt foarte diferite de cele de acum doar trei generaţii.

 

Din aceste cauze, a n copil acum este foarte diferit de acum treizeci, şaizeci şi în special o sută de ani. Fără îndoială, multe schimbări au fost pozitive.

 

De exemplu, 96% dintre copiii din SUA merg astăzi la şcoală, comparativ cu doar 60% în 1913, iar rata mortalităţii infantile a scăzut de la 150 de decese la 1000 de naşteri la 5 decese la 1000 de naşteri, toate în numai o sută de ani —ambele realizări remarcabile în evoluţia societăţii.

 

Totuşi, unele schimbări aduse de secolul trecut s-ar putea să nu fie atât de pozitive. Copiilor le-a plăcut întotdeauna să se joace, aşa cum o fac şi astăzi, dar activităţile pe care le desfăşoară şi locurile în care ei se joacă acum sunt extrem de diferite.

 

Pe nesimţite, aceste schimbări au dus la îndepărtarea copilului de mediul exterior, iar acest lucru a avut o influenţă majoră asupra expunerii microbiene la copii.

 

Pentru a oferi pe viu un exemplu, încercaţi un experiment simplu: data viitoare când sunteţi la o reuniune de familie sau la un alt eveniment la care sunt prezente mai multe generaţii, întrebaţi reprezentanţi din diferite generaţii ce obişnuiau să facă în copilărie ca să se distreze.

 

Incercaţi să-i faceţi să se gândească nu doar la activităţile la care participau, dar şi la locurile în care se jucau şi la cât de mult timp petreceau afară.

 

Presupunem că răspunsurile pe care le veţi primi vor suna cam aşa: ''Veneam acasă de la şcoală, mâneam ceva şi nu ne mai întorceam acasă decât când se făcea vremea cinei,” sau „Hoinăream prin împrejurimi în grupuri de câte zece până la douăzeci de copii, ne urcam prin copaci, construiam cetăţi, ne fugăream unii pe ceilalţi până se făcea întuneric” şi favoritele noastre: „Dacă stăteam în casă însemna că suntem ori bolnavi ori pedepsiţi" şi „îmi amintesc că aveam veşnic genunchii murdari şi zgâriaţi.”

 

Comparaţi toate astea cu „Imi place să mă uit la Netflix,” „Jocuri video!” şi „îmi trimit mesaje cu cel mai bun prieten.” Pare aproape lipsită de naturaleţe ideea că amintirile din copilărie pe care şi le fac copiii moderni se petrec în principal între patru pereţi, departe de natură, dar aceasta este realitatea.