Magia la chaldeeni

...''Magia la chaldeeni''... istoria anumitor credinţe şi superstiţii constituie unul din capitolele cele mai stranii, dar nu mai puţin importante, ale istoriei spiritului uman şi al evoluţiei acestuia. Oricât de ciudate ar fi fost reveriile magiei şi ale astrologiei, oricât de departe suntem noi acum, datorită progresului ştiinţelor, de ideile pe care le-au inspirat, aceste concepţii au exercitat asupra oamenilor, vreme de multe secole, şi până într-o epocă destul de apropiată de a noastră, o influenţă prea adâncă şi decisivă, pentru a fi neglijate de cel care încearcă să delimiteze etapele intelectuale de evoluţie a umanităţii. Mărturiile unanime ale antichităţii greceşti şi latine, cât şi tradiţiile evreieşti şi arabe desemnează Chaldeea şi Egiptul ca fiind cele două leagăne ale magiei şi astrologiei constituite ca ştiinţe, cu reguli fixe, raţionale şi formulate sistematic, aşa cum s-au substituit acestea. începând dintr-o anumită epocă, practicilor mai puţin rafinate şi poate mai puţin savante ale goeţiei şi divinaţiei primitive. ... fragment din carte:... Unii primesc numele akkadian de mas, "soldat", "luptător", căruia i se substituie în asiriană titlul de sed, "geniu". Alte creaturi primesc numele akkadian de lamma, "colos", "uriaş", tradus în asiriană prin lamas. Aceste apelative desemnează adeseori în textele religioase geniile favorabile şi protectoare, sub egida cărora trebuie să ne plasăm. Taurul înaripat care păzeşte porţile palatului din Asiria este un sed binefăcător; de aici apare o altă clasă de spirite; spirite ce au primit de asemenea numele de alap, "taur", adoptat chiar şi în akkadiană. Leul înaripat sau nirgaltu, care înlocuieşte uneori taurul aflat în aceeaşi postură, este desemnat a face parte din categoria lamas-ilor. Aceste apelative desemnează însă alteori genii răufăcătoare şi dăunătoare, a căror putere trebuie combătută prin incantaţii magice. Oare chaldeenii şi-au imaginat legiuni opuse de mas sau alap buni sau răi, lamas buni sau lamas răi? Sau poate, ca în cazul anumitor zei, aceste genii aveau o dublă faţă şi puteau, în funcţie de circumstanţe, să se manifeste alternativ ca binefăcători sau fiinţe funeste, protectori sau duşmani? înţelept ar fi să lăsăm problema deschisă, până ce va fi lămurită de noi cercetări şi descoperiri. Cunoaştem însă mai multe lucruri referitoare la spiritele de ordin inferior, în totalitate nefaste, adică despre demonii propriu-zişi. Numele generic al acestora este utuq, care a trecut din limba akkadiană în asiriană semitică. Acest nume generice înglobează toţi demonii, folosindu-se în mare parte şi ca titulatură generală pentru orice spirit de rang inferior geniilor despre care tocmai am vorbit. Dar, de asemenea, numele generic de utuq mai are şi o semnificaţie mult mai restrânsă şi mai specială acordată unei varietăţi anume de demoni. Alţii sunt denumiţi alal sau "distrugătorul", în asiriană alu; gigim, nume a cărui semnificaţie nu se cunoaşte si care în asiriană a primit denumirea de ekim; telal sau "războinicul", în asiriană gallu; în sfârşit, există maskim sau "cel care întinde capcane", în asiriană rabiz. In general, în fi¬ecare clasă, aceştia sunt structuraţi în grupe de câte şapte, număr misterios şi magic prin excelenţă. Până în prezent, nu avem nicio cunoştinţă asupra rangului ierarhic reciproc al celor cinci clase de demoni pe care tocmai i-am enumerat. Singurul indiciu referitor la acest subiect reiese din faptul că speculaţiile asupra valorii numerelor ocupau un loc considerabil în ideile cu privire la filosofia religioasă a chaldeenilor. În virtutea acestor speculaţii, fiecare dintre zei era desemnat printr-un număr întreg, într-o serie de la 1 la 60, corespunzând rangului său în ierar¬hia cerească. Una dintre tăbliţele de argilă descoperite în biblioteca din Ninive ne oferă lista principalilor zei, fiecare cu numărul său mistic. Având în vedere acest lucru, se pare că, faţă de această scară a numerelor întregi destinate zeilor, exista şi o scară a numerelor fracţionare care se aplicau demonilor şi care corespundea rangului lor reciproc. Cel puţin utuq, gigim............ CUPRINS Capitolul I Magia şi vrăjitoria la Chaldeeni Primul document despre magia chaldeeană. Bogăţia demo-nologiei chaldeene. Demoni, genii, spectre, fantome, vampiri. Groaza de demoni în care trăiau popoarele în antichitate. Distincţia între magia albă şi magia neagră, între magia favorabilă şi vrăjitorie. Capitolul II Magia egipteană şi magia chaldeeană Diferitele tipuri de magie. Egiptul şi Chaldeea sunt locurile de origine ale magiei. Raportul magiei egiptene cu doctrinele escatologice. Diferenţele esenţiale dintre magia egipteană şi magia chaldeeană. Capitolul III Religia chaldeo-babiloniană şi doctrinele sale Religia oficilială a Chaldeei şi Bibilonului în sistemul său definitiv. Acest sistem religios înalt este opera unei mari reforme religioase, analoagă celei a brahmanismului. Capitolul IV Sistemul religios al cărţilor magice din Akkad Cărţile magice din Akkad nu au la bază religia chaldeo-babiloniană. Religia din Akkad este o religie a spiritelor elementare. Zeii şi spiritele la popoarele turaniene. Anexe Bibliografie Index Notă despre autor Mesopotamia, cronologia lor Autor: Francois Lenormant