Marea m-ar picta in albastru - Zoulfa Katouh

Marea m-ar picta in albastru - Zoulfa Katouh

... Mamă, când închid ochii, o văd prin ai tăi. Amintirile tale îmi locuiesc visele. Simt pământul moale sfărâmându-se sub tălpile tale goale. Mângâierea brizei mă face să tresar, iar când îmi cufund mâna în mare, albastrul mi se strecoară pe brațe și printre coaste.

Mamă, albastrul e cald și îmi umple pieptul de parcă marea ar trăi în mine. Marea îmi vorbește, îmi spune poveștile ascunse în adâncurile ei. Despre cei înecați și cei pierduți. Despre ce a fost furat și smuls. Despre ultimele răsuflări și lacrimile care s-au contopit cu ea.

Mamă, aud glasurile strămoșilor noștri. Mamă, nu cred că acestea sunt amintirile tale.

Mamă, știe ea că mă gândesc la ea?

Sunt departe, mult prea departe, și simt firul rupându-se. Aproape că nu mai sunt legată de el și încerc cu disperare să-i redau chipul la viață. Mamă, patul meu e făcut din fier și oțel, iar oasele mele tânjesc după căldura mușchiului și a frunzelor de toamnă. Chipul meu tânjește după lumina soarelui presărată peste obraji.

Mamă, știu strămoșii că ne rugăm pentru ei? Mamă, știu că ne-am dori să le urmăm pașii? Mamă, sângele lor a făcut acest pământ să rodească piersici și rodii. Nu sunt sigură că sângele lor a ajuns și la mine. Mi-e teamă că distanța l-a diluat.

Mamă, crezi că știu ce ni s-a întâmplat? Crezi că plâng sub straturile de pământ pe care le iubesc, auzindu-ne țipetele de deasupra? Crezi că ne vor primi în brațe atunci când ne vom întâlni, în cele din urmă, în ceruri?

RECENZII