Miercurea in turn - Jessica Day George

 

... Celie găsi iarăşi tumul fără acoperiş. Ba chiar, în zilele ce urmară, îl găsi aproape în fiecare dimineaţă şi ori de câte ori avea un moment liber. Tot ce trebuia să facă era să se gândească la ou, iar picioarele o purtau spre sca-ra-melc şi Castelul o conducea în sus.

Fusese o iarnă foarte rece şi o nouă furtună de zăpadă lăsase un strat de nea de câţiva centimetri în turnul fără acoperiş; Celie adusese o mătură şi curăţase omătul. Mai împrumutase de la grajduri şi nişte pături grele, pentru cai, şi o muşama. Acoperise oul cu ele.

Işi făcuse o rutină. în fiecare dimineaţă se trezea devreme, se îmbrăca în grabă şi tot în grabă lua micul dejun, ca să aibă vreme să stea puţin cu oul înainte de lecţii. Când ajungea în turn, scutura gheaţa sau zăpada de pe muşama şi dezvelea oul.

 

Acesta continua să fie fierbinte, iar ea îl cerceta, grijulie, cu mâna înmănuşată. Oul îi răspundea legănându-se, iar ea începea să-i vorbească. îi mai şi cânta, ba chiar îi citea cu voce tare lecţiile ei. îşi aduse cu ea câteva perne pe care să se aşeze şi nişte fructe uscate şi biscuiţi ca să aibă ce ronţăi cât stătea cu oul.

Se gândi de câteva ori să spună familiei, ba într-o zi chiar încercă să-l ducă pe Rolf sus, în turn. Dar, de fiecare dată când mai era cineva cu ea, scara-melc se termina în faţa sălii de clasă. Era clar, aşa de clar, de parcă ar fi fost scris în piatra Castelului: oul îi era destinat doar ei.

Pe lângă asta, toată lumea din Castel părea să fie extrem de ocupată. Bran şi Pogue se închideau în fiecare zi în Galeria Armurilor, de unde ieşeau tot soiul de sunete ciudate şi, uneori, lumini stranii şi fuioare de fum - când testau armurile şi armele.

 

Rolf avea multe îndatoriri, cum ar fi aceea de a-1 însoţi pe tatăl lor, Regele Glower, la audienţe şi întâlniri cu membrii Consiliului...