Munca actorului cu sine insusi, volumul 1 - Konstantin Sergheevici Stanislavski

Preț: 49^,99 RON

Disponibilitate: în stoc

cumpără produsul

Autor: Konstantin Sergheevici Stanislavski

Editura: Nemira

Anul publicării: 2021

Pagini: 632

Format: 15x22

Categoria: Diverse

DESCRIERE

Munca actorului cu sine insusi, volumul 1 - Konstantin Sergheevici Stanislavski

Diletantism

... anul 19...

Am aşteptat cu emoţie prima lecţie de astăzi a lui Arkadi Nikolaevici Torţov, dar el a venit în clasă doar ca să facă o declaraţie uluitoare: ne-a anunţat că organizează un spectacol în care vom juca fragmente din piese pe care le vom alege chiar noi.

Acest spectacol trebuie să fie reprezentat pe o scenă mare, cu public în sală, în prezenţa trupei şi a conducerii artistice a teatrului.

Arkadi Nikolaevici vrea să ne vadă în condiţii normale de spectacol: pe scenă, cu decoruri, costume, machiaj, în luminile rampei. Potrivit spuselor sale, doar o asemenea demonstraţie va da o imagine clară a calităţilor noastre artistice.

Elevii au rămas cu gura căscată. Să jucăm chiar pe scena teatrului nostru? E un sacrilegiu, o profanare a artei! Aş fi vrut să-l rog pe Arkadi Nikolaevici să mute spectacolul în alt loc, care să nu ne oblige la atât de mult, dar înainte să apuc să zic ceva, deja ieşise din clasă.

Lecţia a fost anulată, iar timpul rămas liber ne-a fost lăsat pentru alegerea fragmentelor. Propunerea lui Arkadi Nikolaevici a provocat discuţii aprinse. La început, majoritatea erau împotrivă. L-au susţinut cu mult entuziasm, mai ales un tânăr subţire, Govorkov, care, din câte auzisem, jucase deja într-un teatru mic, Veliaminova, o blondă frumoasă, înaltă şi plinuţă şi Viunţov cel mic, agitat şi gălăgios.

Dar, încetul cu încetul, au început să se obişnuiască şi ceilalţi cu ideea viitoarei reprezentaţii. In imaginaţia noastră străluceau luminile vesele ale rampei. In scurt timp, spectacolul a început să ni se pară interesant, util şi chiar necesar. Când ne gândeam la el, inima începea să ne bată mai tare.

La început, eu, Şustov şi Puşcin eram foarte modeşti. Nu visam mai departe de vodevil sau comedii uşoare. Ni se părea că nici n-am putea mai mult. Dar în jurul nostru, tot mai des şi cu tot mai multă siguranţă se pronunţau mai întâi nume de scriitori ruşi precum Gogol, Ostrovski, Cehov, iar apoi numele marilor genii ale literaturii universale.

Fără să ne dăm seama, ne-am părăsit şi noi modestia şi am început să ne dorim ceva romantic, cu costume, în versuri... Pe mine mă tenta personajul lui Mozart, pe Puşcin, al lui Salieri. Şustov se gândea la Don Carlos. Apoi s-a vorbit despre Shakespeare şi până la urmă...