Naluca (Octavian Soviany)

... Sami locuia nu departe de „Trei păduchi”, într-o căsuţă modestă, pe care o botezase Cocioaba. Avea o singură cameră, ticsită cu cărţi de sus până jos.

 

In rest, un birou cu o maşină de scris, câteva fotolii, o canapea şi un aparat de radio completau mobilierul acestei odăi mari şi posomorâte, pe care voi ajunge să o frecventez zi de zi, timp de un an, legând tot felul de cunoştinţe ciudate, printre care se va număra şi Mariana.

 

In Cocioabă obişnuia să poposească o lume foarte amestecată, de la adolescenţi pierde-vară la profesori de literatură şi filosofie şi de la doi sau trei literaţi de o oarecare notorietate locală la câteva tinere emancipate, care treceau fără mofturi prin aşternuturile amfitrionului, bărbat cu mare trecere la sexul frumos.

 

Sami m-a prezentat musafirilor săi ca pe un tânăr genialoid, la care alcoolismul precoce se îmbină cu daruri poetice remarcabile, m-a pus să-mi recit versurile de două parale - şi chiar erau de două parale, deşi mie pe vremea aceea mi se păreau teribil de izbutite - şi a făcut din mine o mică senzaţie a Cocioabei.

 

Firea mea de cabotin era acolo in largul ei. Euforizat de băuturile gazdei, imi declamam cu convingere şi cu patos producţiile poetice şi nu mă puteam plânge de lipsa succesului.

 

Imi găsisem publicul potrivit: ascultându-mă, domnii profesori de literatură dădeau din cap a încuviinţare, iar domnişoarele cele emancipate începuseră să mă privească intr-un anumit fel, stârnindu-mi accese ridicole de sentimentalism.

 

Mă îndrăgosteam pe rând de toate, dar nu îndrăzneam să-mi declar sentimentele, iar dacă vreuna din ele imi arunca o privire mai îndrăzneaţă, roşeam până în albul ochilor şi începeam să mă bâlbâi penibil...