Nelson. Terapie antimicrobiana in pediatrie

 

Itraconazolul are un spectru de acţiune şi mai larg asupra fungilor şi, spre deosebire de fluconazol, include mucegaiuri cum ar fi Aspergillus. Momentan este disponibil sub formă de capsule sau soluţie orală (fabricarea de soluţie intravenoasă [IV] a fost oprită); soluţia orală asigură concentraţii serice mai mari şi mai consistente decât capsulele şi trebuie folosită în mod preferenţial. Absorbţia itraconazolului din soluţia orală este crescută de administrarea pe stomacul gol (spre deosebire de itraconazol capsule, care este cel mai bine absorbit când este administrat împreună cu alimente şi o băutură pe bază de cola), iar monitorizarea nivelelor serice de itraconazol, ca la majoritatea antifungicelor azolice, este cheia principală în managementul tratamentului (în general, nivelele serice minime de itraconazol trebuie să fie de 1 -2 pg/mL; nivelele serice >5 pg/mL pot fi asociate cu toxicitate crescută). Concentraţiile serice trebuie verificate după 1 -2 săptămâni de tratament pentru a asigura expunerea adecvată la medicament. Cromatografia lichidă de înaltă presiune identifică atât itraconazolul cât şi metabolitul său bioactiv hidroxi-itraconazol, iar la măsurarea concentraţiei medicamentului trebuie folosită suma acestora. La pacienţii adulţi, tratamentul cu itraconazol trebuie să includă o doză de încărcare de 200 mg de 2 ori/zi timp de 2 zile, continuată cu doza de menţinere de 200 mg/zi începând cu a treia zi. Administrarea dozei de încărcare nu a fost studiată la copii. La copii, tratamentul cu itraconazol necesită administrarea în două doze zilnice pe durata întregului tratament. Există puţine date referitoare la proprietăţile farmacocinetice ale itraconazolului la copii; itraconazolul nu a fost aprobat de FDA pentru uz pediatric. Itraconazolul este indicat la adulţi pentru tratamentul formelor uşoare/moderate de blastomicoză, histoplasmoză şi altele. Deşi posedă proprietăţi antifungice, itraconazolul nu este indicat ca agent de primă linie în aspergiloza invazivă, deoarece voriconazolul are beneficii terapeutice net superioare. Itraconazolul nu este activ împotriva Zygomycetes (de ex. mucormicoza). Toxicitatea la adulţi este predominant hepatică.
 

 

Cuprins:

 

Introducere

Modificari notabile fata de editia precedenta

1. Alegerea antibioticelor in cadrul aceleiasi clase: beta-lactamine, macrolide,

aminoglicozide si fluorochinolone

2. Alegerea agentului antifungic: poliene, azoli si echinocandine

3. Stabilirea dozajului antibiotic in functie de datele de susceptibilitate, de

farmacodinamica si de raspunsul terapeutic

4. Tratamentul antibiotic al infectiilor provocate de bacili Gram-negativi rezistenti la

medicamente si de Staphylococcus aureus rezistent la meticilina.

5. Terapia antimicrobiana la nou-nascuti

A. Tratament recomandat in afectiuni neonatale selectate

B. Dozajele antibioticelor la nou-nascuti 

C. Aminoglicozide

D. Vancomicina 

E. Administrarea antibioticelor in sarcina si in perioada de lactatie

6. Tratamentul antibiotic in functie de sindroamele clinice

A. Infectii cutanate si ale tesuturilor moi

B. Infectii osoase

C. Infectii oculare 

D. Infectii ureche si sinusuri

E. Infectii orofaringiene

F. Infectii ale cailor respiratorii inferioare

G. Infectii cardiovasculare

H. Infectii gastrointestinale

I. Infectii genitale si cu transmitere sexuala 

J. Infectii ale sistemului nervos central

K. Infectii ale tractului urinar

L. Infectii sistemice diverse 

7. Tratament recomandat pentru patogeni specifici bacterieni si micobacterieni 

A. Patogeni bacterieni comuni si modelul de susceptibilitate obisnuit la antibiotice

(Gram-pozitivi)

B. Patogeni bacterieni comuni si modelul de susceptibilitate obisnuit la antibiotice

(Gram-negativi)

C. Patogeni bacterieni comuni si modelul de susceptibilitate obisnuit la antibiotice

(anaerobi)

D. Tratament recomandat pentru patogeni specifici bacterieni si micobacterieni

vi - Cuprins

8. Tratament recomandat pentru patogeni fungici specifici

A. Patogeni fungici comuni si modele uzuale de susceptibilitate la antifungice

B. Infectii sistemice

C. Infectii cutaneomucoase localizate 

9. Tratament recomandat pentru patogeni virali specifici

A. Trecere in revista a patogenilor virali non-HIV si modelul obisnuit de

susceptibilitate la antivirale

B. Tratament recomandat pentru patogeni virali specifici

10. Tratament recomandat pentru patogeni parazitari specifici

A. Patogeni parazitari comuni selectati si sugestii de tratament

B. Tratament recomandat pentru patogeni parazitari specifici

11. Listarea in ordine alfabetica a agentilor antimicrobieni

A. Antimicrobiene sistemice cu forma de prezentare si dozaje uzuale

B. Antimicrobiene topice (tegumente, ochi, urechi)

12. Tratamentul antibiotic al copiilor cu obezitate

13. Tratamentul antibiotic secvential parenteral-oral (tratamentul oral de dezescaladare)

in infectiile severe

14. Profilaxia/ preventia antimicrobiana a infectiei simptomatice

A. Profilaxia antimicrobiana post-expunere pentru prevenirea infectie

B. Profilaxia antimicrobiana de lunga durata pentru prevenirea infectiei noi

simptomatice

C. Profilaxia infectiei simptomatice la copiii cu infectie asimptomatica/latenta

D. Profilaxia chirurgicala/procedurala

15. Reactii adverse la agentii antimicrobieni

Anexa: Nomograma pentru determinarea ariei suprafetei corporale

Referinte

Index