Nexus - Henry Miller (editia 2018)

Preț: 45^,00 RON

Disponibilitate: în stoc

cumpără produsul

Autor: Henry Miller

Editura: Polirom

Anul publicării: 2018

Pagini: 384

Format: 14x20

Categoria: Romane erotice

DESCRIERE

Nexus - Henry Miller (editia 2018)

Romanul Nexus (1960), ultimul volum al trilogiei Răstignirea trandafirie, dezvăluie portretul unui scriitor format, care, după chinuitoare îndoieli şi o mulţime de romane scrise în minte, reuşeşte în sfîrşit să-şi pună ideile pe hîrtie.

Faptul acesta însă pare să atragă după sine o ruptură cu lumea atît de familiară din primele două volume: minunatele poveşti ale prietenilor autorului, paginile de analiză literară şi socială există în continuare, sînt la fel de pline de spirit şi umor, însă în ele se simte o umbră de cinism şi de tristeţe.

Nexus este, paradoxal, volumul de rămas-bun al unui romancier aflat încă la începutul drumului, volumul care îi oferă lui Miller confirmarea destinului său de scriitor, nelăsîndu-i astfel nici o altă opţiune decît să continue să scrie, confruntat în permanenţă cu izolarea şi responsabilitatea actului de creaţie.

Din carte:

... acum, când am intrat în noul lui cabinet, încercam să-mi aduc aminte câţi ani trecuseră de când nu-l mai văzusem. In sala de aşteptare erau doar doi sau trei pacienţi.

Nu ca pe vremuri, când la uşa lui stăteau în picioare femei cu broboade pe cap şi ochii roşii de plâns, cu mâna la falca umflată, altele cu ţânci în braţe, toţi pacienţi calici, umili, călcaţi în picioare, în stare să zacă acolo ore întregi.

Noul cabinet era cu totul altfel. Mobilierul arăta nou-nouţ şi luxos, confortabil, tablouri pe pereţi - bune - şi totul silenţios, până şi freza. Şi nici un samovar.

Abia mă aşezasem când uşa camerei de tortură s-a deschis ca să lase să iasă un client. Doctorul a venit imediat la mine, mi-a strâns mâna cu căldură şi m-a rugat să-l aştept câteva minute. Nimic serios? a întrebat.

I-am cerut să nu se întrerupă. Doar câteva carii, nimic mai mult, l-am asigurat. M-am aşezat din nou şi am răsfoit o revistă. Privind ilustraţiile, am decis că pretextul cel mai bun era să-i spun că Mona trebuie să sufere o operaţie. O tumoare vaginală, sau aşa ceva.

Pentru Doc Zabriskie, câteva minute însemnau o oră sau două. Dar nu şi de data asta. Totul a decurs lin şi eficient. M-am aşezat în fotoliul dentar şi am deschis larg gura.

Nu a descoperit decât o singură carie mică; avea s-o plombeze imediat. In timp ce mă sfredelea cu maşina, mă bombarda cu întrebări: cum stăteau lucrurile? Mai scriam? Aveam copii? De ce n-am mai dat pe la el? Ce mai face cutare-şi-cutare? Mai mergeam pe bicicletă? La toate întrebările răspundeam cu grohăieli şi învârtindu-mi ochii în cap.

In cele din urmă a terminat.

— Nu pleca! Hai să bem un pahar împreună!

A deschis un dulăpior, a scos o sticlă de scotch foarte bun şi şi-a tras un taburet lângă mine.

— Acum povesteşte-mi totul despre tine.

A trebuit să fac un preambul înainte să atac problema. Adică, să-i descriu situaţia noastră actuală, din punct de vedere financiar şi din alte puncte de vedere. In cele din urmă, am spus-o — tumoarea. M-a informat pe dată că are un bun prieten, un chirurg, care ar putea s-o opereze pe o...