Nu, mărul nu i-a căzut în cap lui Newton - Antoine Houlou-Garcia

Nu, mărul nu i-a căzut în cap lui Newton - Antoine Houlou-Garcia

DOUĂ PROBLEME DE PRIORITATE

Ca orice cercetare științifică, cea a lui Newton se înscrie într-o istorie cu predecesori (Roger Bacon, Ismaël Boulliau, Johannes Kepler, Giovanni Alfonso Borelli, printre alții) și contemporani, uneori considerați rivali. Mai ales, în acest caz, Gottfried Wilhelm Leibniz și Robert Hooke.

În Principiile sale, Newton folosește o tehnică matematică inventată de el, pe care o numim astăzi calcul infinitezimal. Întâmplarea face ca, în timp ce Newton își definitiva metoda, Leibniz să elaboreze tehnici foarte asemănătoare. Marea diferență este că Leibniz și-a publicat rezultatele în 1684, cu trei ani înainte de apariția Principiilor lui Newton.

Nimic prea grav, cel puțin la început: în prima ediție a Principiilor din 1687, Newton scrie că a corespondat, cu zece ani mai devreme, cu Leibniz, pe care îl consideră „un geometru foarte iscusit” și „un om ilustru”, și că amândoi au remarcat faptul că metodele lor erau aproape identice. Un mod de a spune, în această scolie (un mic adaos la expunerea principală), că cei doi au ajuns la aceeași descoperire în același timp.

Cuprins:

O mică lovitură la cap, o mare teorie pentru omenire
Evrika
Femeia care le-a deschis calea femeilor
Micile experimente ale binefăcătorului omenirii
Și totuși se mișcă
O vrăjitoare ca oricare alta
Pământul e plat ca o portocală
Subdotat – mod de întrebuințare
Somewhere, Over the Rainbow
Sub soarele Greciei
Trois petits tours et puis s’en vont

Concluzie
Note

RECENZII