O calatorie dincolo de moarte (Alina Albert)

O calatorie dincolo de moarte (Alina Albert)
-10%
Preț: 31,50 RON
35,00 RON (-10%)
Disponibilitate: în stoc
Editura:
Anul publicării: 2017
Pagini: 130
Format: 14x20

Scrie o recenzie!

*
?
Completați numele sau diminutivul dumneavoastră
?
Adresa dvs de e-mail, câmp opțional. Completați dacă doriți să primiți prin e-mail eventualele replici/răspunsuri.
*
?
Scrieți un titlu relevant pentru review-ul dvs, folosind cuvinte reprezentative pentru descrierea produsului care urmează să o faceți.
*
?
Textul review-ului, vorbiți la obiect, oferiți câte mai multe detalii.
*
1 2 3 4 5
?
Acordați o notă produsului (în funcție de caracteristici, raport preț/calitate, etc.): de la cinci stele, dacă sunteți foarte mulțumit, până la o stea, dacă sunteți foarte nemulțumit.
*
?
Codul de siguranță, necesar pentru a face distincție între oameni și programele informatice automate care răspândesc spam
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

DESCRIERE

O calatorie dincolo de moarte (Alina Albert)

 
"In orice întâmplare de viaţă există o lecţie despre iubire"

Tot ceea ce vă voi relata este adevărat 100%. Nu-mi permit să adaug ceva de la mine şi nici să scot vreo bucăţică de adevăr, pentru că am învăţat pe pielea mea preţul minciunii. Prima mea întâlnire cu moartea s-a petrecut când aveam vreo opt-nouă ani.
 
Mai precis, în clasa a doua primară. Era sfârşit de an şcolar. Invăţătoarea m-a anunţat că voi lua premiul II. Am înlemnit. Ştiam că acasă mă aştepta o bătaie soră cu moartea. Incredibil, dar luam bătaie pentru nota opt. Să le spun că nu voi purta coroniţă, părea o condamnare sigură.
 
M-am tot muncit cu gândurile să găsesc o soluţie de evadare. Pe măsură ce se apropia ultima săptămână de şcoală, frica mă paraliza şi tremuram când se întorceau acasă şi mă întrebau pe rând: ’’când ţi-a spus tovarăşa să-ţi luăm coroniţa?”
 
Dumnezeule, ei nu puteau concepe să vină la serbare şi să nu mă vadă în prima linie! Am amânat discuţia până în ultima zi de şcoală. La ultima oră, am început să plâng şi să tremur de frică.
 
M-am învineţit şi probabil că am intrat în şoc. Am minţit că mă doare burta. învăţătoarea s-a speriat, m-a dus la cabinet. Au chemat-o pe mama şi iată-mă la spitalul Budimex. Eu apucasem să mint şi o ţineam pe a mea. Fiind în stare de şoc, i-am păcălit uşor pe medici.
 
Mi-au pus diagnosticul de apendicită acută, în baza unei simptomatologii mincinoase. îmi ieşise! M-au internat în spital şi evident nu mai participam la festivitatea de premiere. Nici eu, dar nici ai mei! Deşteaptă treabă - fugisem de o bătaie şi mă pricopsisem cu o operaţie! Dar se pare că mă speria mai mult bătaia lui taică-meu decât de orice medic.
 
Am avut ghinion. Fetele din salon au deschis peste noapte fereastra şi m-am ales cu o răceală. Având căile respiratorii înfundate, nu puteam respira pe nas, iar la manevra de scoatere a căluşului, când m-au adus în salon, m-am sufocat şi era să-mi înghit limba.
 
M-am trezit pentru o clipă şi mi-am văzut pijamaua plină de sânge şi o doctoriţă aplecată peste mine. ’’Puiule, mi-ai făcut-o!” Am crezut că-mi descoperise minciuna şi am adormit la loc. A doua zi, când mi-am revenit complet, ai mei se purtau suspect de frumos cu mine. Nu înţelegeam. Târziu am aflat ce se întâmplase, de fapt. Nu îndrăzneam să-i privesc.
Mă durea, nu aveam voie să mănânc, beam lichide cu porţia şi eram într-o suferinţă fizică fără precedent...
 
...
 
Sinucigaşii nu merg în rai
 
S-au scris atât de multe despre sinucidere... medicii, preoţii, filosofii au întors pe toate părţile sinuciderea.


Nu mă pricep să vă spun prea multe. Ştiu că, atunci când am fost în moarte clinică, al doilea păcat ce "mi s-a imputat" după cel al avortului, a fost tentativa mea suicidară din adolescenţă. Foarte mulţi tineri au tentative suicidare. Defapt, nici nu sunt tentative suicidare adevărate, sunt încercări disperate de a atrage atenţia. Nu cred să existe om care să nu fi avut măcar un singur gând cu tentă suicidară.


Sinuciderea ţine de patologie. Gestul unei mame care sare în faţa maşinii, pentru a-şi salva copilul nu poate fi catalogat drept act suicidar. Sinuciderea presupune să-ţi anihilezi instinctul de autoconservare - celmai adesea, acest lucru se întâmplă pe un teren patologic.

 

În cultura altor popoare, sinuciderea este un act de onoare. Dar noi suntem creştini. Nu pot să nu remarc faptul că, Japonia, țara practicării sepuku, a fost supusă unor dezastre majore: cutremure, pericole nucleare sau bombardamentele care au distrus orasele Hiroshima, Nagasaki. Cum e posibilca pe o suprafață teritorială atât de mică să aibă loc cele mai mari dezastre ale lumii moderne?!


Există întotdeauna un registru cauză - efect; din energie autodistructivă nu poate rezulta decât distrugere! dincolo de acestaspect, experienţa morţii mele m-a lămurit - sinucigaşii nu merg în rai. Locul în care stau criminalii şi sinucigaşii este iadul, sub forma unei celule ai cărei pereţi sunt formaţi din nefericirea propriului lor suflet şi refuzul de a vedea lumina. Imaginaţi-vă cea mai tristă zi din viaţa voastră şi ridicaţi-o la puterea un milion. Povara păcatului unui sinucigaş pică pe umerii familiei rămase în viaţă.
 
...
 
Moartea nu doare”

 

Oamenii mor atunci când își încheie misiunea pe pământ. Circumstanțele sunt variabile și nu depind de noi. Când un om trebuie să moară, va muri... este celebru cazul unei femei operate cu succes de o tumoră, aproape inoperabilă, pe creier. A murit spulberată de o maşină pe trecerea de pietoni, la externarea din spital.


Moartea nu este sub controlul nostru. Adevărul este că nu putem stăpâni nimic în lumea aceasta... uneori nici măcar clipa prezentă.

 

Moartea este o eliberare. Când am murit, mi-a plăcut. Moartea este frumoasă. Daciiaveau dreptate! nașterea e dureroasă și plină de zbucium; cel care moare e fericitși liniștit. Bătrânii cu spirit curat mor în somn și au o seninatate întipărită pe figură. Eu nu vroiam să mă mai întorc. Nu înțelegeam de ce mă reanimau...îmi era atât de bine dincolo...


Ce am simţit când am ”murit”?

Că moartea nu doare, fizic vorbind!


Prima senzație a fost aceea de prăbușire ’în gol’, ca şi cum ai cădea abrupt, de pe o treaptă. Asta este singura senzație neplăcută. Spun senzație pentru că este o traire singulară intensă, lipsită de complexitate. (nu este o percepție). Apoi,”eşti liber” de orice trăire corporală. Fizic, nu mai percepi ABSOLUT NIMIC DAR, sufleteşte și mental percepi ABSOLUT TOTUL...


 

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.0370 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.