Odată ca niciodată, am căzut într-un basm - Ben Miller

Odată ca niciodată, am căzut într-un basm - Ben Miller

... apărut din senin. O movilă de pământ proaspăt, de mărimea unui mușuroi de cârtiță, taman în mijlocul pajiștii. Doar că nu era un mușuroi de cârtiță.Și nici n-a văzut nimeni cum s-a format.

Era miezul nopții și furtuna se dezlănțuise, așa că toți sătenii se vârâseră în pat la adăpost, trăsese-ră perdelele și se înveliseră cu păturile electrice. 

Însă în timp ce dormeau, movilița de pământ a început să crească. Vântul vuia, ploaia răpăia, iar movilița creștea și creștea. S-a înălțat tot mai sus și mai sus, până ce a ajuns mare cât o căpiță de fân. Cerul bubuia de fulgere, iar tunetele răsunau de-a lungul văii.

Movila de pământ a început să se clatine, iar din vârful care se zgâlțâna încolo și încoace s-a ivit deodată un stâlp subțire, alb, smălțuit, strălucitor! Se înălța și se tot înălța, răsărind din pământ ca vrejul cel din basm.

Când a ieșit cu totul, s-a oprit o clipă, ca mai apoi să înceapă să se clatine și să se zgâlțâie. Căci stâlpul nu era decât începutul. Crăpături alergau de-a lungul pajiștii, iar din pământul despicat a început să crească ceva cu adevărat enorm...

RECENZII