Odihna desavarsita

....''Odihna desavarsita'' ...au trecut douăzeci de ani de când Israelul, ţara smulsă din ghearele deşertului de vizionarii veniţi din toate colţurile Europei la începutul secolului XX, şi-a declarat independenţa. În timp ce Iolek Lifshitz încearcă să-şi ţină fiii aproape, în kibbutzul Granot, aceştia caută să evadeze cu orice preţ. Fiul cel mic, Amos, alege o carieră militară în locul celei de agricultor, iar fiul cel mare, Ionatan, prizonierul unei căsnicii nefericite cu o frumoasă femeie lunatică, ce încearcă zadarnic să aibă un copil, fuge din kibbutz cu gândul de a trece graniţa, în Iordania, atras de mirajul oraşului săpat în stâncă, Petra. Înainte de a pleca îşi încredinţează soţia unui imigrant rus nou-venit, Azaria Ghitlin, personaj extrem de pitoresc. Intrarea în scenă a acestuia pare să promită odihna râvnită de toţi. „Cel mai ciudat, mai îndrăzneţ şi mai complex roman al lui Amos Oz.“ (Washington Post Book World) „Minunat... Un roman emoţionant despre conflictele dintr-o familie şi prăpastia dintre generaţii.“ (Publishers Weekly) „Amos Oz surprinde lupta unei familii, a unui popor şi, de fapt, a întregii umanităţi pentru a-şi găsi un sens şi un echilibru.“ (San Francisco Chronicle) „Împietrirea dură a aşteptării, a dorinţei unei schimbări profunde este dublată de împietrirea râvnită, blândă a odihnei desăvârşite, de aspiraţia spre acel loc secret care nu e un loc material, ci un spaţiu-timp proiectat în imaginar: Petra înseamnă timpul împietrit, mitic, o legendă îndepărtată a întoarcerii în deşert. În roman, cunoaştem o generaţie de tineri care nu mai vor să cucerească pustiul, să-l transforme într-o oază verde, plină de viaţă, ci să trăiască până la capăt deşertul din ei.“ (Marlena Braester) AMOS OZ (n. 1939) este cel mai important prozator şi eseist israelian. S-a născut la Ierusalim, părinţii săi fiind originari din Polonia şi Rusia. La cincisprezece ani se stabileşte în kibbutzul Hulda. După absolvirea Facultăţii de Filozofie a Universităţii Ebraice din Ierusalim revine în kibbutz, unde practică agricultura şi predă la liceul local până în 1986, când se mută cu familia în oraşul Arad, de pe ţărmul Mării Moarte. Primul său volum de povestiri, Acolo unde urlă şacalii, apare în 1965, fiind urmat de romanul Altundeva poate (1966). În 1967 luptă în Războiul de Şase Zile, iar în 1973 participă la Războiul de Yom Kippur. După succesul romanului Soţul meu, Michael (1968), scriitorul continuă să publice cărţi de ficţiune: O pace perfectă (1982), Cutia neagră (1987), distins cu premiul Femina Étranger, Să cunoşti o femeie (1989), Fima (1991), Să nu pronunţi: noapte (1994; Humanitas Fiction, 2010), Pantera din subterane (1995), Aceeaşi mare (1999), Poveste despre dragoste şi întuneric (2002; Humanitas Fiction, 2008), Rime despre viaţă şi moarte (2007; Humanitas Fiction, 2009), Scene de viaţă campestră (2009; Humanitas Fiction, 2011). Printre numeroasele distincţii primite de autor se numără: Premiul Păcii (Germania, 1992), Premiul Israel pentru Literatură (1998), Marele Premiu Ovidius (România, 2004), Premiul Catalonia pentru Literatură (2004), Premiul Grinzane Cavour (Italia, 2007) şi Premiul Heinrich Heine (Germania, 2008). Autor: Amos Oz

RECENZII