Parintele Constantin pe urmele Calugaritei Laurentia cea nebuna pentru Hristos

Preț: 15^,00 RON

Disponibilitate: stoc indisponibil

alertă stoc

Autor: Stavrofor Constantin Catana

Editura: Blassco

Anul publicării: 2019

Pagini: 174

Format: 13x20

Categoria: Crestinism

Alertă stoc

DESCRIERE

Parintele Constantin pe urmele Calugaritei Laurentia cea nebuna pentru Hristos - Stavrofor Constantin Catana

Când simt că sufletul si inima şi-au pierdut din evlavie, trei zile nu mănânc nimic şi nu beau apă

Maică Laurenţia, Cuvioşia ta ai căpătat măsura înnoirii şi sunt impresionat de neagonisirea de bunuri, în inima mea încolţesc tot felul de întrebări. Eu n-am să spun nimănui despre cum îţi duci viaţa aici, în această strâmtoare încărcată de nevoinţele duhovniceşti, cu nădejdea fericirii cele veşnice.

Dar te întreb şi te rog să-mi spui fără reţinere: Cu o astfel de lucrare, doar pentru suflet ascunsă ţâlcuitor în tot felul de lipsuri, poate să fie virtuoasă şi plăcută lui Dumnezeu?,

Părinte, nu chiar înţeleg bine ce vreţi să mă întrebaţi! Eu v-am spus că sunt proastă şi nătângă. Cât pricep eu ştiu de la Părintele diacon Gheorghe Munteanu, care a slujit la mănăstirea noastră, că felurite sunt patimile care se războiesc în multe chipuri cu sufletul nostru; dacă vrem, de noi atârnă să biruim acest război.

Stă în voia noastră să vieţuim, plăcând lui Dumnezeu; şi nimeni nu ne va putea sili vreodată să facem vreun rău dacă nu vrem. Suntem robi ai păcatului, doar dacă vrem.

Şi dacă tot vrem, suntem liberi să nu ne plecăm păcatelor, neorânduielii.

Imi amintesc că una dintre maici, fiind supărată pe Maica Melania, care măsura un metru trupul ei şi îngrijea de caii mănăstirii, într-o vară, cam prin luna iulie, mi-a poruncit ca să intru în grădina Maicii Melania şi să-i tai toţi crinii.

Eu, proastă şi nebună, am făcut ascultare şi i-am tăiat, venindu-mi în fire m-am căit şi m-am hotărât ca şapte zile să nu mănânc nimic şi să mi beau apă, ca pedeapsă pentru fapta săvârşită...

CUPRINS:

Introducere
Cuvânt înainte
Prefaţă

Laurenţia - Nnebuna cu Hristos în minte şi-n inimă
Se mângâia în lauda celor cuvioşi şi sfinti
Când simt că sufletul şi inima şi-au pierdut din evlavie, trei zile nu mănânc nimic şi nu beau apă

Era de o mare demnitate creştină

...

Prof. Arhim. Ioasaf Popa: „M-a impresionat viaţa ei”

Călugăriţa Laurenţia a fost un izvor de apă vie

Cu adevărat Dumnezeu era cu ea!
Toată tăria morală şi-a câştigat-o în chilia ei sărăcăcioasă,în singurătate, prin contemplaţie

„Vor veni cu vremea mari strâmtorări, dar lumeanu va înţelege”

E în Slava lui Dumnezeu, în vibrarea răcoroasă a Sfinţilor şi a marilor cuvioşi şi cuvioase

Călugăriţa Laurenţia nu cunoştea Ortodoxia cuvintelor, ci Ortodoxia faptei

Rugă către Sfinţi - de Pr. Constantin Catana