Plugul strâmb - Itamar Vieira Junior

Plugul strâmb - Itamar Vieira Junior

... când am scos cuțitul din valiza cu haine, înfășurat într-o bucată de pânză veche și îmbâcsită, cu pete negricioase și un nod la mijloc, nu aveam mult peste șapte ani. Sora mea, Belonísia, care stătea lângă mine, era cu un an mai mică.

Puțin înainte de întâmplarea cu pricina eram în curtea casei vechi, la joacă cu păpușile făcute din știuleți de porumb culeși cu o săptămână înainte. Foloseam pănușile care începuseră să se îngălbenească drept haine pentru coceni. Spuneam că păpușile sunt fetele fiecăreia dintre noi, fetele Bibianei și ale Belonísiei.

Când am văzut că bunica se îndepărtează de casă și o ia spre marginea curții, ne-am uitat una la cealaltă – semn că terenul e liber –, apoi ne-am spus că e momentul să descoperim ce ascunde Donana în valiza de piele, printre hainele ponosite cu iz de grăsime râncedă.

Donana băgase de seamă că ne făcuserăm mai mari și, curioase, o invadam în camera ei ca să-i punem întrebări despre discuții pe care le auzeam și lucruri pe care nu le știam, cum ar fi obiectele dinăuntrul valizei ei.

De fiecare dată ajungeam să fim dojenite de tata sau mama. Cât despre bunica, nici nu trebuia decât să ne țintuiască cu privirea ca să simțim cum ni se înfioară pielea...

RECENZII