Problema ucraineana in lumina istoriei

... istoricii ucraineni, şi îndeosebi cei din Bucovina, încearcă să dovedească prioritatea ucrainţilor pe pământul Moldovei, pentru a putea aplica principiul „prior tempore, prior jure“.

 

Pentru a dovedi aceasta ei recurg la poema poloneză a lui Miron Costin, dedicată regelui Sobieski în 1684. In poema aceasta, editată din nou de d[omnu]l P. P. Panaitescu, se aminteşte de vitejii lui Dragoş-Vodă, care ajungând la apa Sucevei, dădură acolo de o prisacă în care ar fi găsit pe un bătrân încărcat de ani căruia îi strigară „Bineţ ome!“ (bene tibi).

 

Acesta nu răspunse, pentru că nu-i înţelegea şi atunci ei îl duseră în faţa lui Dragoş care-1 întrebă prin tălmaci „cine este şi de unde a venit“. La acestea el răspunse: „Sunt Iaţco din Sniatyn, m-am aşezat de câţiva ani aici şi am o mică prisacă.

 

Afară de voi n-am văzut pe nimeni“. Atunci Dragoş i-a spus că a înfrânt pe tătari, că nu mai are a se teme de dânşii. El poate să rămână în Moldova şi dacă are rude, poate să le aducă şi pe ele acolo. Şi a adus Iaţco neamurile sale din Sniatyn şi a descălecat sat pe care l-a numit după numele său Iaţcani.

 

Din amestecul acesta de „Dichtung und Wahrheit“ al lui Miron Costin istoricii ucraineni au tras concluziile istorice că Dragoş Descălecătorul ar fi găsit în Moldova ucrainţi şi că, deci, aceştia erau aşezaţi acolo la descălecarea românilor.

 

Concluziile acestea sunt fundamental greşite, pentrucă că secole înaintea lui Dragoş Vodă, românii au descălecat în Moldova, întemeindu-se pe elementul românesc găsit acolo. Iar pe Iaţco, cronicarul poet îl arată ca aşezat numai de câţiva ani acolo, iar rudele sale le-a adus numai după descălecatul ţării.

 

Este evident deci că Miron Costin nu s-a întemeiat pe o mărturie istorică contemporană. De aceea n-avem de a face decât cu o simplă plăsmuire poetică a cronicarului, care a încercat să explice originea numelui Iaţcani de sub zidurile Sucevei.