Romanii şi ungurii. Un război imagologic de o mie de ani - Sorin Mitu

Romanii şi ungurii. Un război imagologic de o mie de ani - Sorin Mitu

Vin românii!

Nu e ușor să scrii despre felul în care au trăit maghiarii pierderea Transilvaniei și Tria-nonul, pentru a vedea cum a influențat acest lucru percepția lor referitoare la români. Mai demult, istoricii erau ferm convinși că rostul istoriei este să reconstituie faptele din trecut, fapte care s-au întâmplat cu adevărat și, ca urmare, aveau prin natura lor o existență obiectivă. Ele erau așa cum erau, iar istoricul nu trebuia decât să le redea în adevărul lor nud. sculurându-le eventual de praful interpretărilor subiective țesute în jurul acestora.

Dar ce te faci când fenomenele pe care le studiezi sunt niște emoții? Cum te mai raportezi la ele? Emoțiile sunt și ele niște fapte istorice, care s-au întâmplat de asemenea cu adevărat, oamenii chiar le-au trăit; pe deasupra, au lăsat și urme în tot felul de înscrisuri și documente, pentru ca istoricii să le poată studia. Dar cum să mai scuturi aceste fapte istorice de colbul subiectivității, când ele nu sunt nimic altceva decât subiectivitate pură? Maghiarii se lamentează: Plângem, plini de jale, pentru că am pierdut Ardealul!". Românii le răspund: Haideți, nu mai plângeți, a trecut, viața merge înainte, mai bine ați veni alături de noi, cei care ne bucurăm pentru unirea noastră!". Care este „adevărul obiectiv" din spatele sentimentelor pe care le dezvăluie aceste formule? Românii spun: „Oricât ați plânge, nu aveți dreptate. Transilvania este a noastră, pentru că noi am fost aici dintotdeauna. aici nc-am format ca popor și o locuim în majoritate; ca este o parte istorică și firească a României!”. Maghiarii reacționează: „Nu e adevărat, este patria noastră, pentru că nc-am născut aici și o stăpânim de o mic de ani, voi ați venit mai târziu alături de noi; este o parte istorică și firească a Ungariei!". Să presupunem că vom face lumină și vom lămuri cum s-au desfășurat cu adevărat procesele istorice evocate. Dar, indiferent care parte ar avea dreptate, asta înseamnă că jalea unora sau jubilația celorlalți este mai puțin adevărată? Acesta e lucrul pe care trebuie să îl spun cu, ca istoric, atunci când descifrez în paginile documentelor emoțiile trăite de oamenii pe care îi studiez?

Există două capcane în care poate cădea istoricul pornit să investigheze sentimentele pe care le-au trăit maghiarii sub noul „imperiu" românesc și ele izvorăsc din cele două perspective pe care le-am evocat mai sus. Prima ar fi să le neglijezi, să le consideri niște „supărări" de înțeles până la un punct, dar care trebuie lăsate în urmă, pentru că sunt contrazise de mersul istorici. A doua este să te lași impresionat de intensitatea și de sinceritatea lor. Până la urmă, dacă scopul nostru este să studiem suferința, să ne pătrundem atunci de toate resorturile și argumentele ei.

In acest punct intervine și un aspect legat de poziționarea istoricului. Putem fi de acord cu ideea că suferințele oamenilor de pretutindeni și de oricând sunt egale și merită în principiu aceeași atenție. Și lotuși, de obicei acordăm mai multă atenție necazurilor pătimite de „ai noștri”, cei care ne sunt mai apropiați. De-a lungul timpului, mu Iți istorici români, de exemplu - dar nu numai ci. cu siguranță -, au fost „suflet din sufletul neamului lor" și au rezonat cu durerile propriului popor. Uneori, le-au mai și exagerat sau le-au identificat în mod greșit. Probleme mai mari au apărut atunci când au extrapolat narațiunile autovictimizante ale unor intelectuali la nivelul unor mase de oameni despre care știm mai puține lucruri și despre care putem presupune în mod rezonabil că nu...

CUPRINS:

ARGUMENT    11

Amintiri din copilărie    12

...și profesiuni de credință    14

Cât de mult și cât de tare s-au bătut românii cu ungurii?    18

Unguri sau maghiari? Olâhok vagy românok?    27

Metodologie și ironie    35

Partea întâi

EVUL MEDIU ȘI MODERNITATEA TIMPURIE

(896-1699)

Capitolul 1. Rădăcinile conviețuirii    47

întrebări, istorici și bancuri    47

Profil genetic, lingvistică, mituri și bucătărie    50

Capitolul 2. La prima vedere: maghiarii despre români    56

Doi urmași ai Romei: ungurul cuceritor și valahul păstor    56

Adversari, întemeietori și parteneri în Transilvania    65

Entangled histories', națio hungarica și nohiles valachi    71

Discriminare etnică sau conflict social medieval?    82

Primul veac al (pre)modemității, primele bârfe și invective etnice    95

Umbre, lumini și ambiguități în secolul al XVII-lea    102

Capitolul 3. Românii preiau ștafeta imagologică    110

Câteva stereotipuri românești, medievale și premoderne    111

Maghiarii: actori și parteneri în miturile fondatoare românești    116

Partea a doua

EPOCA MODERNĂ

(1700-1918)

Capitolul 4. Imagini populare: ungurul e câine, românul e câine dacă n-are porc    135

Porcul, capra și cimpoiul lui Olâh Geci    136

Ungur bungur țeapa-n cur    139

........

RECENZII