Romeo Belea. Arhitect în vremuri tulburi - Gabriela Tabacu

Romeo Belea. Arhitect în vremuri tulburi - Gabriela Tabacu

POVESTE DE DINCOLO DE TIMP

Cum se va fi simțit Gheorghe Belea când, de pe o zi pe alta, a rămas singur pe lume n-ar mai putea spune nimeni acum, după o sută de ani.

Viața nu fusese blândă cu el nici până atunci. La doisprezece ani, tatăl lui, un țăran destupat la minte, l-a urcat în căruță și l-a dus la liceul cu internat de la Blaj, fiindcă văzuse că-i place cartea și fiindcă așa îl sfătuise învățătorul din satul de pe Târnave, unde își duceau viața.

La despărțire, i-a dat niște bani, cât să-i ajungă poate o lună, poate mai mult. Alții nu i-a mai trimis. Copilul, îndârjit și muncitor, nici n-ar fi primit. S-a întreținut singur, dând meditații, poate și scriind caligrafic acte pentru vreun notar, iar vara muncind în gospodăria de acasă. Ceva din toată strădania lui arăta o voință încăpățânată de a-și croi pe speze proprii destinul.

Așa a ajuns Gheorghe Belea să facă o facultate, lucru rar pentru cineva de obârșia lui. Și nu orice facultate, ci Facultatea de Filozofie din Cluj. Acolo și-a cunoscut viitoarea soție, o unguroaică din Budapesta, venită în vizită la fratele ei, prieten cu Gheorghe. Care, de cum a văzut-o, a știut că ea este aleasa. Nu peste mult timp, s-au căsătorit și au avut împreună trei copii. Primii doi au fost băieți și erau mândria tatălui lor. Al treilea avea să fie fată, iar asta i-a bucurat la fel de mult pe amândoi părinții.

Nenorocirea a venit însă fără veste, așa cum se întâmplă mereu. Nu se împliniseră nici doi ani de la nașterea fetiței când soția lui Gheorghe s-a îmbolnăvit și, peste puțină vreme, a închis ochii. Nici despre ce s-a petrecut atunci și nici despre cum a trăit Gheorghe pierderea copleșitoare nu mai știe nimeni astăzi...

DIN CUPRINS:

Prefaţă
O carte mai puțin obişnuită
Ana Maria Zahariade

Cuvânt înainte

Crochiu de început de viață sau despre părinţi familie şi întâmplări fondatoare
Poveste de dincolo de timp
Cele mai vechi amintiri
Educația de acasă

La şcoala de arhitectură sau despre destin
Palatul din strada Biserica Enei
Primele semne ale unei iubiri de o viaţă
Admiterea în empireu
Studenție pe buza prăpastiei
Proiecte cursuri şi epurări politice
Happy end la o diplomă picată

Debut într o profesie etatizată sau despre miracolul întâlnirilor providențiale
Transformarea
Plimbări arhitecturale prin Bucureştiul anilor cincizeci
Arhitect pentru placaj pe rame
Primele proiecte adevărate

..........

RECENZII