Sa nu pronunti: noapte

Sa nu pronunti: noapte - Amos Oz …cu o profunda intelegere a fiintei si a relatiilor umane, Amos Oz scrie o istorie amara si tandra despre ambitii frustrate si iubiri neimplinite, intr-un roman dens, cu oaze de poezie si de ironie fina. …in vara lui 1989, in plin desert, in oraselul Tel Keidar, povestea de dragoste dintre Teo, un inginer sexagenar, si Noa, o mai tanara profesoara, se dezintegreaza incet. Moartea unui elev in circumstante ciudate pune toata comunitatea in alerta. Sosirea tatalui, care, in memoria fiului sau, o convinge pe Noa sa se ocupe de construirea unei clinici pentru ingrijirea adolescentilor drogati, starneste suspiciune. Din carte: …seara la sapte sta pe balconul apartamentului sau de la etajul al doilea, se uita cum dispare lumina zilei si asteapta: ce promite ultima raza de lumina si ce va putea implini? In fata lui, o curte goala ci o parcela de iarba, oleandri, o banca si un chiosc cu un aer parasit format din crengile de bougainvillaea. Curtea e marginita de un zid de piatra pe care se contureaza urma unei deschizaturi astupate cu straturi de pietre. Acestea sunt mai moi, mai deschise la culoare, si chiar in clipa de fata par ceva mai usoare decat vechile pietre. In spatele zidului se inalta doi chiparosi. Acum, in lumina serii, culoarea chiparosilor e neagra, nu verde. Mai departe se intand niste coline golase: acolo e desertul. Si tot acolo se ridica uneori cate un vartej cenusiu, care vibreaza o clipa, se rasuceste violent, se lasa dus, se potoleste. Si reapare in alt loc. Cerul devine din ce in ce mai cenusiu. Nori calmi, unul dintre ei trimite un reflex slab al amurgului. Asfintitul soarelui nu ajunge pana la balconul acesta. Pe zidul de piatra unde se termina curtea o pasare ciripeste plina de insufletire, ca si cum ar fi primit chiar acum o veste pe care nu poate sa nu o impartaseasca. Dar tu? Se lasa noaptea. Se aprind luminile oraselului, pe strazi si la ferestrele caselor, intre un intuneric si altul. Vantul se inteteste si aduce cu el miros de lemne arse si praf… ………………………… Amos Oz (n. 1939) este cel mai important prozator şi eseist israelian. S-a născut la Ierusalim, părinţii săi fiind originari din Polonia şi Rusia. La cincisprezece ani se stabileşte în kibbutzul Hulda. După absolvirea Facultăţii de Filozofie a Universităţii Ebraice din Ierusalim revine în kibbutz, unde practică agricultura şi predă la liceul local până în 1986, când se mută cu familia în oraşul Arad, de pe ţărmul Mării Moarte. Primul său volum de povestiri, Acolo unde urlă şacalii, apare în 1965, fiind urmat de romanul Altundeva poate (1966). În 1967 luptă în Războiul de Şase Zile, iar în 1973 participă la Războiul de Yom Kippur. După succesul romanului Soţul meu, Michael (1968), scriitorul continuă să publice cărţi de ficţiune: Până la moarte (1971), Atinge apa, atinge vântul (1973), Muntele Sfatului Rău (1976; Humanitas Fiction, 2012), Sumki (1978), Odihnă desăvârşită (1982; Humanitas Fiction, 2011), Cutia neagră (1987; Humanitas Fiction, 2012), distins cu Premiul Femina Étranger, Să cunoşti o femeie (1989), Fima (1991), Să nu pronunţi: noapte (1994; Humanitas Fiction, 2010), Pantera din subterană (1995), Aceeaşi mare (1999), Poveste despre dragoste şi întuneric (2002; Humanitas Fiction, 2008, 2010, 2011), Deodată în adâncul pădurii (2005; Humanitas, 2010), Rime despre viaţă şi moarte (2007; Humanitas Fiction, 2009, 2011), Scene de viaţă campestră (2009; Humanitas Fiction, 2011), Între prieteni (2012). Semnează volume de eseuri, cel mai important fiind Cum să lecuieşti un fanatic (2002; Humanitas, 2007; Humanitas Fiction, 2011). Printre numeroasele distincţii primite de autor se numără: Premiul Păcii (Germania, 1992), Premiul Israel pentru Literatură (1998), Marele Premiu Ovidius (România, 2004), Premiul Catalonia pentru Literatură (2004), Premiul Grinzane Cavour (Italia, 2007), Premiul Heinrich Heine (Germania, 2008), Premiul Franz Kafka (2013). Autor: Amos Oz

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie