Scurta istorie ilustrata a romanilor - Ioan-Aurel Pop

 

 

După moartea lui Mihai, timp de vreo trei decenii, obligaţiile ţărilor române faţă de Poartă au fost mult uşurate, iar autoritatea imperiului s-a exercitat mai mult formal, de teama unor noi revolte antiotomane.

 

Mai târziu, cu precădere în partea de sfârşit a Războiului de 30 de Ani (1618-1648), dependenţa politică a ţărilor române faţă de turci se accentuează, dar ea rămâne indirectă: românii îşi menţin statele lor, instituţiile, structura socială şi economică, adică autonomia, spre deosebire de greci, bulgari, albanezi, sârbi, mare parte din unguri etc., care continuă să rămână sub ocupaţie directă.

Românii trec prin perioade de lipsuri, datorate războaielor, dezastrelor naturale, bolilor. Imperiul Otoman îşi accentuează presiunile în a doua parte a secolului al XVII-lea, măreşte sarcinile economice şi impune treptat un fel de obicei al ţărilor române, anume acela de a vinde anumite produse mai ales turcilor, la preţuri avantajoase pentru aceştia, mai mici cu ceva (probabil cu 10-15%) decât ale pieţei europene.

 

Unii istorici au numit acest fenomen „monopol comercial" al turcilor, deşi el nu este clar definit şi nici trecut în acorduri. Economia se dezvoltă însă în continuare, pământul rodeşte, se introduce cultura porumbului (plantă adusă din America), animalele se vând pe piaţa externă, europeană, mineritul se lărgeşte şi se perfecţionează, apar manufacturile (ateliere mari, în care produsele se lucrau pe părţi şi se asamblau la urmă).

 

Conducătorii societăţii - nobilii şi boierii - se strâng în partide sau grupări opuse, care hotărăsc alegerea şi schimbarea domnilor şi orientarea externă a ţărilor, spre Habsburgi, spre Turcia, spre Polonia sau, mai târziu, chiar spre Rusia.

 

Luptele interne dintre aceste grupări şi dintre ele şi principi sau pretendenţi au adus mari nenorociri ţărilor române.
Sub aspect politic, unii urmaşi ai lui Mihai Viteazul din Ţara Românească au încercat să continue opera acestuia, să...

 

 

Introducere    

Inţelesul unor nume si realităţi: românii si România    
Cum se văd românii pe ei înşişi    
Dintre traci s-au desprins daco-geţii

 

Cine erau daco-geţii
VIAŢA COTIDIANĂ
SOCIETATEA: „STRĂLUCIŢII" ŞI „PLETOŞII''
CREDINŢELE RELIGIOASE: „EI CRED CĂ NU MOR...''
ŞTIINŢA, SCRISUL, ARTA
DE LA TRIBURI LA „REGAT": BUREBISTA (82-44. I. HR.)

DECEBAL (87-106 D. HR.)     

„Noi de la Roma ne tragem''

formarea poporului român şi a limbii române  
POPOARELE ROMANICE     
SOARTA DACIEI DUPĂ ANUL

ROMANIZAREA SAU SIGILIUL ROMEI    
RAPORTURILE DINTRE DACO-ROMANI (STRĂROMĂNI)
ŞI MIGRATORI. CONTINUAREA ROMANIZĂRII    
LATINA DUNĂREANĂ, CARPATICĂ ŞI PONTICĂ: LIMBA ROMÂNĂ

 

...