Secretul multumirii - Marius Ghidel

 

Inţeleptul este ca un prost. Pierderea e mai importantă decât câştigul. îţi dă viaţa şi este un dar divin minunat. în pierdere este prezent Dumnezeu imediat. Pierderea este scădere, deci un mare bine. Cel mai tare om este cel umil. Ne-a dat greutăţi ca să devenim sfinţi. Dacă spiritul e bolnav, corpul nu poate fi sănătos. Iubirea este o forţă imensă.

 

Prin cedare, acceptare, renunţare, retragere, dăruire, noi ne încărcăm cu iubire ca o baterie, şi numai aşa. Deci cei mai interesaţi suntem să ne predăm pe noi. Fericirea este o dăruire continuă. Murim pentru ca răutatea să nu fie prea puternică.

 

Sfârşitul nostru e începutul vieţii eterne, o nouă viaţă. Dacă te atacă cineva, este momentul în care trebuie să renunţi. Să te împaci cu Dumnezeu. Când te laşi, nu există decât iubire. Când cedezi, accepţi sau te laşi pe tine, te uneşti pe loc cu Dumnezeu, atunci prezenţa Lui începe să schimbe situaţiile de viaţă.

 

Eşti cel mai interesat să te predai pe tine în loc să lupţi sau să te aperi. Suntem mulţumiţi numai cu Dumnezeu, nu cu voia noastră. Şi când e voia Lui? Când nu ne facem interesul personal. Ca să reuşeşti, trebuie să vrei totul pentru ceilalţi. Divinul e la nivelul comportamentului. Nu iniţiezi nimic, nu reacţionezi.

 

Dacă te duci spre uman, te vei arde. Puterea de a accepta înjosirea este iubirea. Dezinteresul real pentru viaţă şi pentru tine îţi dă viaţă şi tot ce îţi doreşti. Când te superi, începi să pierzi energie. Când e vorba de a avea, nu este vorba despre tine. Nu ai treabă cu asta. Când nu te interesează de viaţă, te încarci cu viaţă.

 

Fericirea este dezinteres de uman. Singurul rost al lumii este să ne înveţe desprinderea. îţi place ceva, nu te gândi, nu îţi place, nu te gândi. Nu e nevoie să-i acorzi lumii toată atenţia ta. Nu o lua în serios. Rolul ei este să te agaţe şi să te lege sau să te respingă. Nu îţi este prietenă în niciun fel. îţi vrea tot răul. Te atrage şi te pierde. Rolul ei este să-ţi facă cât mai mult rău ca să te desprindă.

 

De aceea: nu trage şi nu împinge. Stai în zero, fără intenţie şi acţiune. Altfel, te face sclavul ei. Tot ce aparţine lumii este destinat pierderii. Tu lupţi ca să pierzi? Ce rost are? Nu căuta interesul propriu de mai mult. Mulţumeşte-te cu puţin pentru că puţinul nu ţi-1 poate lua nimeni niciodată.

 

Nu te duce spre lume cu totul, că te arzi. Omul se loveşte întotdeauna pe el când îl atacă pe celălalt. Nu deranja pe nimeni, demotivează egoul şi întăreşte fiinţa divină. De ceea ce nu poţi să renunţi uşor, eşti legat. Când reacţionăm, pierdem viaţă. Am venit să depăşim trupul şi materia. Starea ta interioară creează exteriorul...