Sub niqabul meu - Zeina, Djenane Kareh Tager

Sub niqabul meu - Zeina, Djenane Kareh Tager
-20%
Preț: 24,00 RON
30,00 RON (-20%)
Disponibilitate: în stoc
ISBN: 978-973-46-8208-9
Editura:
Anul publicării: 2020
Pagini: 184
Format: 13x20

DESCRIERE

Sub niqabul meu -  Zeina, Djenane Kareh Tager

 
... in cursul ieşirilor mele, care se limitau cel mai des la cele patru drumuri dus-întors zilnice între şcoală şi casă, cu o oprire ocazională la minimarket, nu m-am mai mirat nici de saluturile adresate de necunoscuţi, nici de respectul pe care mi-l arătau cei în vârstă.
 
M-am obişnuit să mi se facă loc să trec pe stradă sau la poarta şcolii şi să mi se dea întâietate la casa de marcat, să se dea la o parte bărbaţii din calea mea şi femeile să-mi vorbească cu respect.
 
M-am obişnuit să răspund politicos la salamalecul pe care mi-l adresau celelalte „surori” cu niqab întâlnite pe stradă şi să schimb câteva vorbe cu ele, chiar dacă nu le cunoşteam: aceasta era regula jocului între cele Pure, cele Perfecte. Am învăţat să le recunosc când erau însoţite de copii sau de soţi, să nu încerc să le ghicesc identitatea când erau singure, lucru destul de rar.
 
Şi am asimilat foarte repede regulile acestui joc, reguli absolute, ce nu pot fi încălcate. Astfel, „surorile” nu-mi ziceau niciodată pe numele mic şi mie mi se părea inimaginabil să le zic pe nume: nu rosteşti niciodată prenumele unei femei cu niqab, căci ar putea să-l audă un bărbat sau orice altă persoană străină şi nimeni nu trebuie să-l cunoască: rămâne „între noi”.
 
N-am ştiut niciodată de ce şi nici n-am întrebat vreodată, atât de fermă părea regula şi mai ales evidentă pentru toate celelalte femei. Ca şi ele, am învăţat să nu ridic niciodată vocea în public.
 
In ziua în care am întâlnit o „soră” într-un centru comercial, înconjurată de copiii ei care făceau tărăboi, am observat cum a procedat: nu i-a mustrat, nu i-a repezit, l-a rugat calmă pe soţul ei să vină să-i domolească niţel, iar ea a rămas deoparte, într-o atitudine de totală neutralitate, în timp ce el împărţea scatoalce.
 
Tot aşa, am învăţat că îmi era interzis să izbucnesc în râs, să glumesc, să exclam sau, evident, să rostesc cuvinte vulgare: îmi erau îngăduite doar cuvintele „cuviincioase”, rostite molcom. Şi mai trebuia să învăţ să fiu tot timpul atentă la ceilalţi, să le ascult problemele, o atitudine care le făcea şi lor bine, dar care îmi permitea mai ales să câştig eu...
 
CUPRINS:
 
1.    „Noi nu suntem ca «ei»”    7
2.    Soţul meu, iubirea mea    29
3.    Nu trebuie să te încrezi în batic    47
4.    Calea perfecţiunii    63
5.    Televizorul, viciul meu    81
6.    Să devii un nimeni    95
7.    „Surorile” mele    111
8.    Reversul simbolului    129
9.    Vie    147
10.    Viaţa grea şi libertatea    161
Postfaţă. Scrisoare către surorile
mele musulmane    179
 

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.0303 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.