Vaduve - Lynda La Plante

 

... Dolly deschise uşa dormitorului. In interior, veioza de la capul patului învelea într-o lumină caldă camera imaculată, perdelele, cuverturile şi pernele asortate, aranjate perfect. Nimic nu era nelalocul lui.

 

Dolly puse instrumentele de călcat la locul lor, vârî mâna în buzunarul şorţului, scoase o brichetă şi-şi aprinse a o suta ţigară din ziua aceea. în timp ce inhala fumul cu lăcomie, îşi simţi inima grea în piept.

Coborî la parter, deschise uşile de mahon ce mascau combina stereo, porni pick-upul şi plasă cu delicateţe acul pe discul ce se găsea deja pe platan. îl asculta în buclă de când se întorsese de la secţia de poliţie: tonurile adânci, ample, ale lui Kathleen Ferrier cântând „Life Without Death" păreau s-o liniştească.

Se aşeză în salon cu ţigara în mână şi căţelul încolăcit lângă ea. Nu plângea. Nu putea să plângă - se simţea ca şi cum cineva îi furase toate emoţiile. îşi aminti cum cu două zile înainte, dimineaţa, Harry o sărutase de la revedere.

 

Ii spusese că plănuia să achiziţioneze mai multe obiecte de epocă şi că urma să lipsească cel mult două zile. începuse să-i resimtă absenţa din clipa în care ieşise pe uşă; cu o seară înainte tocmai pregătea lasagne pentru cină - lui Harry îi plăceau cu o crustă rumenă de brânză pe deasupra - când auzise soneria de la intrare.

Se ştersese rapid pe mâini cu o cârpă şi-l urmase pe Wolf, care se repezise lătrând către uşa masivă din mahon, însă, odată ajunsă în antreu, sângele îi îngheţase în vene. Prin ochiurile de sticlă fumurie ale uşii se întrevedeau două siluete bărbăteşti. Soneria se auzise din nou.

Cei doi detectivi se prezentaseră şi o întrebaseră dacă soţul ei era acasă. Mai primise vizite de-ale poliţiei, aşa că adoptase imediat o atitudine politicoasă şi rece,..

 

............

 

... odată ajunşi la secţia de poliţie, o conduseseră într-o cameră rece, aproape pustie, cu o masă mela-minată în centru. O poliţistă în uniformă se plasase lângă ea, iar unul dintre detectivi îi înmânase o punguţă pentru probe ce conţinea un ceas Rolex bătut în diamante. încercase s-o deschidă, însă detectivul i-o smulsese din mână.

-Nu atinge nimic! strigase la ea.

îşi pusese mănuşi de cauciuc albe, scosese ceasul şi-l întorsese pe partea cu capacul, indicându-i o inscripţie destul de ştearsă, dar încă vizibilă.

-„Lui Harry, cu dragoste, Dolly - 12/2/62." îi aparţine soţului meu, Harry, şopti ea, reuşind cumva să-şi ţină firea.

Apoi, lumea ei se prăbuşise...