Violeta - Isabel Allende

 

... inainte vreme, în ţara noastră lumea crăpa din cauzele dintotdeauna: sărăcie fără drept de apel, vicii, certuri, accidente, apă contaminată, tifos şi bătrâneţe. Era un proces natural, care dădea timp pentru o îngropăciune demnă, dar după venirea gripei, care ataca cu o voracitate de tigru, a fost nevoie să se renunţe la priveghiuri şi la riturile doliului.

 

La sfârşitul toamnei s-au găsit primele cazuri în cârciumile şi tripourile din port, însă nimeni, în afară de tata, nu le-a dat atenţia cuvenită, pentru că victimele erau femei uşoare, delincvenţi şi traficanţi.

 

Susţineau că era vorba de o boală venerică adusă din Indonezia de marinarii în trecere. Totuşi, în curând nenorocirea generală n-a mai putut fi ascunsă, iar cauza n-a mai fost pusă pe seama promiscuităţii şi a dezmăţului, căci răul nu făcea diferenţa între păcătoşi şi virtuoşi.

 

Virusul l-a învins pe părintele Quiroga şi hălăduia liber, atacând cu furie copii şi bătrâni, bogaţi şi săraci. Când compania de operetă în întregul ei şi mai mulţi membri ai Congresului au căzut pradă bolii, ziarele au anunţat Apocalipsa şi guvernul a decis închiderea graniţelor şi controlul porturilor.

 

Dar era prea târziu. Au fost absolut inutile slujbele ţinute de trei preoţi şi săculeţii plini de camfor atârnaţi de gât împotriva contagierii. Venea iarna, primele ploi au înrăutăţit situaţia.

 

S-au improvizat spitale de campanie pe stadioane, morgi în spaţiile frigorifice ale abatorului municipal şi gropi comune, unde ajungeau cadavrele sărăcimii sub un strat de var nestins. De-acum se ştia că boala pătrundea prin nas şi gură, nu prin pişcătura ţânţarilor...