Vitraliu din fragmente de fantomă - Cristina Demetrescu

Vitraliu din fragmente de fantomă - Cristina Demetrescu

23 august 2020

Dintr-odată, nu s-a mai auzit niciun zgomot.
Liniștea asurzitoare trebuie să fi fost prima senzație. Sensibilitatea mea chinuitoare la zgomote devenise inutilă tocmai când aveam mai multă nevoie să disting un semnal.

Inertă, chemam orice. Ceva care să aibă puterea să mă trezească din transa a cărei frecvență îmi fusese necunoscută până atunci. Vidul înconjurător, cu care devenisem una și aceeași, era incapabil de o redefinire fertilă atât de rapidă încât să nască o soluție salvatoare.

Paralizasem parcă; nici nu îmi amintesc pentru cât timp. Să fi fost secunde, minute, până am reușit să fac o mișcare?

Timpul se comprimase prin forța unei implozii, care mai întâi adunase magnetic bucăți de emoții împrăștiate, frânturi de amintiri, gânduri și intenții neterminate — toate lăsate în urmă, dar deseori prezente prin impactul valurilor memoriei ce reveniseră și apoi se retrăseseră în toți acei ani, după modelul mareelor.

Telefonul mobil îmi rămăsese încleștat într-o mână. Cealaltă apăsa mecanic plexul solar, într-o reacție involuntară ce încerca să stăvilească revărsarea emoției nemiloase, la fel de greu de controlat ca un tsunami...

RECENZII