Zodia palmelor tale - Mihaela Aionesei

 

Premeditat am creat o controversa punand alaturi substantivele comune taina si enigma – ca pe precedentul inventat sa-mi pot dezvolta opinia despre recentul volum pe care il prefatez. Poeta Mihaela Aionesei diseca taina iubirii prin enigma si intra in palatul ei ferecat printr-o taina doar de ea stiuta. Sireata si abila ca o mueris, poeta inventeaza un alibi astfel ca cititorul neavizat ar fi gata sa jure cu mana pe cruce ca inculpata scriitoare n-a auzit, n-a vazut si n-a participat nicicand, cu gandul sau cu fapta, la crima sacra a iubirii. 

Imi permit sa aduc Inchizitia in mileniul nostru III si o acuz pe poeta de vrajitorie! Fiindca proba de vrajitorie este mojarul de alchimie in care cazneste figurile de stil ale limbajului cotidian din care explodeaza miresmele de iubire reala si suava, limbaj aparent eliptic, precum frazele inselatoare rostite candva regilor, in fumul hipnotizant din gura pesterii de catre inteleapta Pithia. Poeta nu forteaza limbajul,  nu inhama metaforele la jugul sisific al vesnicelor iubiri. Poeta-mama umbla printre figurile de stil cu grija materna cu care ar infasa sau desfasa un prunc. Usurel... si cu esenta de iubire in palmele trudnice... Oricum ii va fi harazit cartii sa se numeasca in final, eu o consider o replica la „AGONIE SI EXTAZ” si-i  voi zice volumului, tare si in gand „TAINA SI ENIGMA”.