Zuleiha deschide ochii - Guzel Iahina

Zuleiha deschide ochii - Guzel Iahina
-8%
Editura:
Anul publicării: 2018
Pagini: 424
Format: 13x20
Preț: 39,56 RON
43,00 RON (-8%)
Disponibilitate: în stoc

DESCRIERE

Zuleiha deschide ochii - Guzel Iahina

 
... marea revelație a literaturii ruse din 2015, romanul Zuleiha deschide ochii, salutat cu entuziasm la apariție de Ludmila Ulițkaia și Evgheni Vodolazkin, a fost recompensat cu cele mai importante premii: Bolșaia Kniga (dublu câștigãtor, Premiul întâi și Premiul cititorilor – Locul întâi), Iasnaia Poliana (Lev Tolstoi) și Kniga Goda. Este în curs de traducere în peste treizeci de limbi...
 
Fragmente:
 
... copaci uriaşi înconjură sania. Perne albe de zăpadă pe crengile brazilor şi pe vârfurile răsfirate ale pinilor. Promoroacă pe crengile mestecenilor, lungi şi subţiri ca părul femeilor.
 
Mormane uriaşe de zăpadă. Linişte – pe verste întregi de jur împrejur. Murtaza îşi leagă la pâslari tălpicile împletite, sare din sanie, îşi pune puşca pe umăr, îşi vâră la brâu un topor mare.
 
Ia beţele în care să se sprijine şi, fără să privească în jur, porneşte cu pas sigur pe poteca ce duce în desişul pădurii. Zuleiha îl urmează.
 
Pădurea de lângă Iulbaş e frumoasă, bogată. Vara îi hrăneşte pe săteni cu căpşuni mari şi zmeură dulce, toamna, cu ciuperci aromate. Cu vânat de toate felurile.
 
Din adâncul pădurii curge Cişme – de obicei e blând, puţin adânc, plin de peşti iuţi şi raci lenţi, dar primăvara e năvalnic, supărat, umflat de la zăpada topită şi de la mâl.
 
Pe vremea Foametei celei mari doar pădurea şi râul îi salvaseră. Şi mila lui Allah, fireşte. Astăzi Murtaza a ajuns departe, aproape de capătul drumului croit demult, care duce până se termină partea unde lumina pătrunde în pădure.
 
Apoi intră în Poiana Mărginaşă, înconju‑ rată de nouă pini strâmbi, şi se întrerupe. Mai departe nu mai e drum. Pădurea se sfârşeşte şi începe codrul des, cu arbori doborâţi de furtună, populat de fiare sălbatice, duhuri ale pădurii şi tot felul de alte făpturi necurate.
 
Brazii negri seculari, cu vâr‑ furile ascuţite ca lăncile, cresc atât de deşi, încât nu poţi trece cu calul printre ei. Iar copaci care lasă lumina să treacă – pini ruginii, mesteceni pătaţi, stejari cenuşii – nu cresc deloc acolo.
 
Se spune că dacă străbaţi codrul poţi ajunge la pământurile ceremişilor – dacă mergi multe zile la rând spre vest. Dar ce om în toate minţile ar vrea să facă aşa ceva?
 
Nici măcar pe vremea Foametei celei mari nu îndrăzneau sătenii să treacă graniţa Poienii Mărginaşe: jupuiau scoarţa copacilor, rodeau ghinde şi scormoneau în găurile de şoarece după grăunţe, dar nu intrau în codru. Iar cine intra, nu‑l mai vedeai niciodată...
 
 
DIN CUPRINS:
 
Partea întâi
CURCĂ PLOUATĂ
 
O zi
O bătaie în geam
Întâlnirea
 
Partea a doua
ÎNCOTRO?
 
La drum
Cafeaua
Kazan
Până la noi ordine
Evadarea
Barja
 
Partea a treia
SUPRAVIEŢUIRE
 
Treizeci
Naşterea
Prima iarnă
Colonia
Un om bun
Pasărea‑Han
Patru îngeri
Cortul negru
 
Partea a patra
ÎNTOARCEREA
 
Războiul
Iusuf şi Zuleiha
 
Glosarul cuvintelor şi expresiilor în limba tătară 

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0621 sec