Muzica pentru cameleoni - Truman Capote

Preț: 29^,90 RON

Disponibilitate: în stoc

adaugă în coș

Autor: Truman Capote

Editura: Art

Anul publicării: 2017

Pagini: 306

Format: 11x18

Categoria: Literatura universala

Scrie o recenzie!

Numele*

Adresa de e-mail

Titlul recenziei*

Textul recenziei*

Nota acordată produsului*

Codul din imaginea de mai jos*

încercați un nou cod

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

DESCRIERE

Muzica pentru cameleoni - Truman Capote

... e înaltă şi zveltă, cam la vreo şaptezeci de ani, cu părul argintiu, cochetă, nici neagră şi nici albă, cu o piele de un auriu pal, ca romul. E o aristocrată din Martinica şi locuieşte în Fort‑de‑France, dar are un apartament şi la Paris.

Stăm pe terasa locuinţei ei, o casă aerisită, elegantă, care pare construită din dantelării de lemn; îmi aminteşte de unele case vechi din New Orleans.

Bem ceai de mentă cu gheaţă, uşor înviorat cu absint. Trei cameleoni verzi se aleargă între ei pe terasă; unul se opreşte la picioarele lui Madame, fluturându‑şi limba bifurcată, iar ea comentează:

— Cameleonii ăştia. Nişte fiinţe cu adevărat excepţionale. Cum îşi schimbă ei culorile. Roşu. Galben. Verde‑lămâie. Roz. Levănţică. Şi ştiai că sunt mari amatori de muzică? Mă priveşte cu ochii ei frumoşi, negri. Nu mă crezi?

În cursul după‑amiezii îmi povestise multe lucruri ciudate. Cum grădina ei se umplea noaptea de fluturi de noapte giganţi. Că şoferul ei, un personaj demn care mă adusese la ea acasă într‑un Mercedes verde‑închis, îşi otrăvise soţia şi evadase de pe Insula Diavolului.

Şi descrisese un sat aflat sus, în munţii din nord, locuit exclusiv de albinoşi:

— Nişte omuleţi mărunţi, albi ca creta, cu ochii ro‑ zalii. Din când în când mai apare câte unul şi pe străzile din Fort‑de‑France.

— Da, sigur că vă cred. Ea îşi înclină capul argintiu.

— Nu, nu mă crezi. Dar o să ţi‑o dovedesc. După asta, trece lunecând în răcorosul ei salon carai‑ bian, o cameră umbroasă, cu ventilatoare care se rotesc progresiv în tavan, şi se aşază la un pian bine acordat.

Eu am rămas încă pe terasă, dar pot s‑o studiez pe femeia asta şic, în vârstă, produsul mai multor rase. Ea se apucă să cânte o sonată de Mozart...