Confesiuni PSY. Psihologii, psihiatrii si psihoterapeutii se destainuie

 

Intorcându-mă de la piaţă, unde mai mergeam miercurea, din când în când, ca să cumpăr bomboane, o luam pe o scurtătură şi treceam printr-o pădurice.

 

La vârsta de şapte ani, am fost oprită de un bărbat îmbrăcat cu un impermeabil bej. Gram cam la doi metri distanţă de el. Şi-a desfăcut haina. Era gol Am luat-o la fugă. Nu i-am spus nimic mamei mele, deşi era acasă miercurea.

 

Mi-am tot zis că nu este grav; că i se putea întâmpla oricui, la fel cum îşi spun şi pacienţii mei, care banalizează experienţele trăite. Imaginea bărbatului mi-a rămas în minte mult timp. Când, la vârsta adultă, am reuşit să îi fac faţă, am simţit că îmi fusese frică.

 

Am avut frisoane pe şira spinării, umerii mi s-au lăsat şi au început să îmi curgă lacrimile. Eram mică, trebuie să mă fi simţit singură, neînţelegând nimic.

 

Casa în care trăiam cu părinţii mei era pe un singur nivel. Când era frumos, lăsam câteodată deschise obloanele şi ferestrele. Pe atunci, probabil că ideea de pericol nu exista în mine.

 

Intr-o noapte, a intrat un bărbat. în starea confuză de după trezire, am crezut că este tatăl meu, care intrase în cameră pentru că eram răcită şi voia să îmi pună un supozitor.

 

Doar că nu eram răcită şi trecuse mult timp de când nu mai eram un bebeluş căruia să îi pui supozitoare. Când am realizat, pe jumătate adormită, m-am ridicat dintr-un salt.

 

L-am ameninţat: „Data viitoare, n-o să mai fiu eu, o să fie poliţia!" Apoi am închis fereastra. Nu ştiu de unde mi-a venit această forţă.

 

Aş fi putut să rămân ţintuită locului, aş fi putut să fug. Reacţiile pe care le avem când suntem agresaţi nu se decid, ele sunt inconştiente.

 

Bărbatul, a cărui faţă nu am văzut-o, a încetat să mă mai atingă şi a escaladat fereastra. Nu cred că statura mea de fetiţă l-a speriat, ci mai degrabă efectul de surpriză...

 

 

Cuvânt‑înainte 

1. Christophe André 
Un tramvai numit Viaţă 

2. Nicolas Duchesne 
Un buchet de amintiri împărtăşite 

3. Bernard Geberowicz 
Un împătimit al relaţiei 

4. Fatma Bouvet de la Maisonneuve 
Sunt de două ori psihiatră 

5. Sophie Cheval 
Alegerea lui Sophie

6. Claude Penet 
Să ni‑l închipuim pe Sisif fericit 

7. Caroline Duret 
„Când o să fiu mare, o să mă fac psihiatră!" 

8. Stéphanie Hahusseau 
Yes we can, dar nu chiar totul! 

9. Christian Gay 
„Dar tu te‑ai născut psihiatru!" (Born to be psy)

10. Bruno Koeltz 
Nu devii psihiatru dintr‑o simplă întâmplare! 

11. Yasmine Liénard 
A aduna ce este împrăştiat 

12. Anne Lorin 
Colportorul, copiii morţi şi zânele 

13. Joël Pon 
Fecioara Maria şi păstorul 

14. Claire Mizzi 
Să fii în armonie cu tine însuţi, cu ceilalţi şi cu lumea 

15. Jean‑Louis Monestès 
Să explorezi lumea şi să o iubeşti 

16. Didier Pieux 
Povestea unui „psihoterapeut revoltat"… 

17. Stéphane Roy 
Când a acţiona înseamnă a exista… 

18. Alain Sauteraud 
Psihiatria, o poveste care nu se sfârşeşte niciodată 

19. Marie‑Christine Simon 
În căutarea sensului vieţii 

20. Olivier Spinnler 
Pentru a evolua, să accepţi dificultăţile 

21. Jacques Van Rillaer 
Gestionarea hazardurilor care ne condiţionează 

22. Frédéric Fanget 
În mintea unui psihiatru