7 pacate ale vietii de familie

7 pacate ale vietii de familie - Antoine Alameda …cum se face că, dintr-odată, copilul silitor începe să ia numai note proaste la şcoală? De ce bebeluşul refuză brusc să mai mănânce? În ce fel agresivitatea explozivă devine raţiunea de a fi pentru unele cupluri? De ce partenerii se despart surprinzător după ce copilul lor pleacă la facultate? Refuzând să identifice sursa problemelor strict la nivel individual psihiatrul francez Antoine Alameda ne îndeamnă să privim cu mai multă atenţie către relaţiile problematice stabilite în interiorul unui cămin. Toate aceste raporturi disfuncţionale sunt puse sub semnul a sapte „păcate” familiale, abordate interdisciplinar (istorie, antropologie, ştiinţa Sistemelor). Fără să aibă conotaţii morale sau religioase, aceste „păcate” se referă la: eşecuri şcolare, simptome psihosomatice, violenţă, despărtiri, incest, bani, doliu. Plecând de la cazuri rezolvate în cabinet, autorul ajută familiile să reînveţe cum să-şi folosească resursele paralizate din pricina culpabilizării sau a ruşinii. ……………………….. Fragment din carte: …cei ce primesc în consultaţie familii suferinde cunosc propensiunea fiecăruia dintre membri de-a arunca unul asupra altuia răspunderea unui păcat. In cazul eşecului şcolar, motivele principale invocate de către unii şi de către ceilalţi vor fi alternativ „lenea vădită" a adolescentului, dezinteresul flagrant al tatălui pentru care „doar munca contează", sau deopotrivă neintervenţia iresponsabilă a unei mame care „şi-a cocoloşit prea mult copilul". Când terapeuţii de familie aud acest laitmotiv, e clar că unul dintre primele acte terapeutice constă în a face familia să iasă din această litanie repetitivă pentru a o face să recunoască, în numele principiului neînsumării, că un păcat familial depăşeşte cadrul greşelii individuale şi se înscrie în istoric drept consecinţa unei familii aflate în dificultate. Prealabilul oricărei schimbări este aplicarea unei interpretări a eşecului ca situaţie de criză ce depăşeşte responsabilitatea individuală a unora şi a altora. Trebuie ca fiecare să recunoască că un grup uman poate avea o funcţionare proprie. Atâta vreme cât membrii unei familii nu sunt convinşi de această interpretare, toată energia lor nu rămâne în slujba schimbării, ci a acuzării celuilalt şi a autoapărării. ……………………….. …dincolo de cercul familial, înţelegerea păcatului violenţei pune inevitabil la lucru şi perspectiva culturală. într-adevăr, familia nu se poate defini pornind de la un punct unic, care să ofere o obiectivare universală a violenţei. Cel mai adesea, acest punct unic nu există, deoarece se mişcă între definiţia actului violenţei şi felul în care este privit de societate şi de familie. Or, dacă modul de-a vedea al societăţii este efectiv cel care creează efracţia, în schimb nu ar putea exista păcat fără culpabilitate familială. Din acest motiv, opoziţia este mai subtilă, deoarece e greu de închipuit o culpabilitate familială venită exclusiv dintr-o istorie intergeneraţională ieşită din contextul ei cultural: pentru ca să existe un păcat familial, trebuie să existe nu numai o normă socială definind vina, ci şi culpabilitatea cu care o familie poate privi nerespectarea acestei norme….. CUPRINS: Cuvânt-înainte 1. Eşecul şcolar 2. Psihosomatizarea 3. Violenţele 4. Rupturile 5. Incesturile 6. Banii 7. Doliul Epilog Note Autor: Antoine Alameda

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie