Acea zi - Blanka Lipinska

Preț: 39^,00 RON

Disponibilitate: în stoc

adaugă în coș

Autor: Blanka Lipinska

ISBN: 978-606-9700-46-4

Editura: Bookzone

Anul publicării: 2021

Pagini: 432

Format: 13X20

Categoria: Literatura universala

DESCRIERE

Acea zi - Blanka Lipinska

... noaptea era caldă și liniștită. Liniștea era cea de care aveam nevoie. Am tras o liniuță din drog și, cu paharul de băutură preferată, m-am așezat în jacuzzi. Am alungat toți servitorii, ordonându-le să rămână în aria de serviciu și m-am bucurat de singurătate.

Nu aveam chef să mă gândesc sau să reflectez la altceva în afară de pacea care, cel puțin aparent, mă cuprinsese. După câteva minute în întuneric, am zărit-o pe Laura care, îmbrăcată într-un halat alb imens, se uita în jurul punții. Mă bucuram să o văd.

Dacă se trezise, însemna că deja se simțea mai bine.

— Ai dormit bine? am întrebat. La auzul vocii mele, fata a tresărit de frică. Văd că ți-ai mai revenit. Poate vrei să mi te alături. S-a gândit o clipă, privindu-mă calm. Nu părea să se lupte cu gândurile ei. Știam că halatul o să cadă îndată pe podea.

A intrat în apă și s-a așezat goală în fața mea, iar eu mă delectam cu vederea ei și cu gustul băuturii perfecte. Tăceam, în timp ce-i studiam chipul frumos, ușor obosit. Avea părul dezordonat și buzele puțin umflate. Brusc, și-a schimbat poziția, ceea ce m-a luat prin surprindere.

S-a așezat pe genunchii mei, împingându-se cu putere, gest la care penisul meu a reacționat într-o secundă. Iar când m-a apucat cu dinții de buza de jos, m-am pierdut cu totul.

A început să se miște pe mine, apăsându-se tot mai tare. Nu știam ce urmărea, dar nu prea aveam chef de jocurile ei. Nu azi. Nu după ce aproape că o pierdusem...

..........

... inima îmi bătea nebunește, intuind ceea ce urma să se întâmple când o găseam. Am văzut-o alergând spre cabina mea și am zâmbit, gândindu-mă nu putea fi o coincidență. Am urmat-o înăuntru și am văzut-o stând cu spatele la mine, încercând să găsească în întuneric întrerupătorul.

Deodată, o lumină puternică a inundat camera și am privit-o cum se agită. Am trântit ușa, iar ea a încremenit la acel sunet. Știa că sunt eu. Am stins lumina și m-am îndreptat spre ea, dezlegându-i dintr-o singură mișcare halatul, care a căzut pe podea.

Așteptam răbdător. Voiam să fiu sigur că știu ce fac, deși, pentru prima dată în viață, nu aveam habar. Am început să o sărut, iar ea mi-a răspuns pasional. Am luat-o în brațe și am dus-o spre pat. Stătea întinsă în fața mea, iar lumina palidă a lămpilor îi contura trupul perfect.

Așteptam un semn..