Adolf Hitler. Însemnări intime și politice, volumul 2 - Adolf Hitler

 

Este indiscutabil faptul că Anglia a găsit în Cripps2 un al doilea om de stat influent care nu trebuie neglijat şi al cărui cuvânt are o greutate considerabilă. De exemplu, de curând, sindicatele au avansat un program de naţionalizare a proprietăţii funciare, a imobilelor, a întreprinderilor industriale şi a mijloacelor de transport, ceea ce a reprezentat un semnal elocvent cu privire la situaţia internă a ţării.

 

Cu toate acestea nu trebuie să credem că un astfel de program se poate aplica de pe o zi pe alta şi că un englez cu scaun la cap va conta pe asta, deoarece ruşii au făcut acest lucru în peste zece ani.

 

Dar poate că trebuie să vedem în asta un semnal al crizei, care reflectă în momentul de faţă foarte clar starea proastă a economiei, dezorganizarea sectorului civil, eşecurile militare şi foamea de care suferă locuitorii. Este la fel de interesant în această privinţă faptul că o rudă a regelui, ducele Clou, a fost trimisă la închisoare.

 

Nu trebuie să supraestimăm însă aceste semne de criză. Căci dacă regele nu are influenţă asupra desfăşurării practice a afacerilor politice, este totuşi un factor politic, atât timp cât forţele armate sunt intacte. Căci armata engleză este monarhistă şi este recrutată din pătura conservatoare a societăţii, care este astăzi şi mai reticentă faţă de orice concesie făcută oamenilor de jos.

 

Imaginile în care apar membrii societăţii aristocrate arată că peste două treimi dintre personalităţi sunt fotografiate în uniformă. Englezii reuniţi în Partidul Conservator, aparţinând elitei şi mai ales aristocraţiei, nu se compară cu vechea noastră burghezie, care, înainte de 1933, era cuprinsă în DNVP sau în DVP.

 

Aceşti conservatori seamănă mult mai mult cu niște reprezentanţi ai Imperiului Britanic cu o tradiţie şi o formă de societate bine stabilite, câtuşi de puţin dispuşi să capituleze în faţa poporului, aşa cum a făcut pătura conducătoare franceză în 1789...