Am zburat pentru Fuhrer. Memoriile unui pilot de vanatoare Luftwaffe

... când mi-a ajuns în mâini pentru prima dată acest manuscris, mi-am spus: „Iată în fine o poveste autentică din tabăra cealaltă."

 

Nu doar aceia care au seriat în R. A. F., ci şi celelalte milioane de oameni care au urmărit sorţii războiului aerian in Al Doilea Război Mondial trebuie să fi manifestat din când în când o mare curiozitate în privinţa oponenţilor dm Forţele Aeriene Militare Germane.

 

Era atitudinea lor faţă de război asemănătoare cu aceea omniprezentă în R. A. F.? Aveau şi ei clipe de glorie si perioade de stres? Care era reacţia oamenilor din tabăra cealaltă la decizia lui Hitler de a nu invada Marea Britanie? Cum a fost să înfrunte în final marea armadă aeriană a Aliaţilor, spre sfârâitul războiului?

 

Multe dintre răspunsuri se găsesc în acest jurnal al unui aviator german de elită.

 

De la terminarea războiului şi până acum, am aflat multe lucruri din cealaltă tabără. Totuşi, oricât ar fi de valoroase din punct de vedere istoric, majoritatea cărţilor care istorisesc războiul privit prin ochi germani incorporează reminiscenţele de gândire ale unor oameni aflaţi pe poziţii înalte de conducere - generali şi politicieni.

 

Meritul cărţii lui Herr Knoke, aşa cum mi s-a părut mie, este că relatează o poveste obişnuită, fără înflorituri, a unui om care a luptat intr-un război anevoios.

 

Lucrarea dezvăluie un portret bine conturat al unuia dintre tinerii lui Hitler. Ar fi mai puţin autentică dacă nu ar face acest lucru.

 

Poate că au existat tentaţii de a face pierdute anumite comentarii politice aparţinând scriitorului, dar asemenea omisiuni ar fi pocit portretul acestuia.

 

Geneza cărţii nu este lipsită de interes. Dl. John Ewing, traducătorul ediţiei în limba engleză a volumului german, în prezent avocat pledant in Vancouver, era ofiţer in R. C. A. F. (Royal Canadian Air Force - Forţele Aeriene Regale Canadiene) când a capitulat Germania, în mai 1945.

 

Printre sarcinile sale se numărau supravegherea si interogarea combatanţilor din Forţele Aeriene Militare Germane, care se predaseră. Cartierul său general era la Jever, unde aerodromul fusese ocupat de R. C. A. F.

 

Acesta descrie prima sa întâlnire cu autorul cărţii folosind următoarele cuvinte: "Knoke s-a dovedit a fi deosebit de inteligent la interogatoriu, iar personalitatea sa era chiar plăcută.

 

Era păcat că luptase în tabăra cealaltă. Biografia sa era suficientă pentru a impune respect din partea oricărui aviator.

 

Din câte ştiu, niciun alt pilot german care avea la activ cincizeci şi două de avioane aliate distruse în luptă deasupra Europei Occidentale nu a supravieţuit să-şi...