Aventurile lui Tom Sawyer

....''Aventurile lui Tom Sawyer'' ...din carte: TOM! Niciun răspuns. – TOM! Niciun răspuns. – Dar mă întreb, ce se întâmplă cu băiatul acesta? TOM! Niciun răspuns. Bătrâna doamnă îşi trase ochelarii pe vârful nasului şi privi pe deasupra lor, prin cameră; apoi îi împinse pe nas şi privi pe dedesubtul lor. Rareori sau chiar deloc nu privea şi PRIN ochelari înspre un lucru aşa neînsemnat ca băieţelul ăsta. Erau ochelarii ei de zile mari, mândria ei şi erau destinaţi a-i conferi „stil“, şi nu ca să-i folosească – ar fi putut vedea şi printr-o pereche de geamuri de cuptor, la fel de bine. Se uită perplexă pentru o clipă şi apoi spuse, nu tocmai ameninţător, dar suficient de tare cât să fie auzită de toate mobilele din casă: – Nu pun eu mâna pe tine? Am să… Şi nu-şi mai continuă ameninţarea pentru că se aplecă sub pat cu mătura, aşa că avea nevoie de respiraţie ca să-şi sublinieze loviturile. Dar nu scoase de acolo decât pisica. – N-am mai văzut niciodată un băiat ca ăsta! Se îndreptă apoi de spinare şi o luă spre uşa deschisă şi, aşezându-se în cadrul ei, privi afară printre straturile de roşii şi buruieni din grădina de legume. Nici urmă de Tom. Apoi ridică vocea până la un nivel calculat anume pentru distanţe şi strigă: – Tom! Se auzi un zgomot slab în spatele ei, iar ea se întoarse chiar la ţanc cât să înşface un băieţel de pulpana hainei şi să-l oprească astfel din goană. – Aşa. Cum de nu mi-a trecut prin minte să caut în cămară. Ce căutai acolo? – Nimic. – Nimic. Uită-te la mâinile tale. Şi la gura ta. Cu ce te-ai mânjit aşa? – Nu ştiu, mătuşă. – Lasă că ştiu eu. Dulceaţă, asta este. Ţi-am spus de o sută de ori să-mi laşi dulceaţa în pace, că de nu, te jupoi. Unde e nuiaua aia? Nuiaua cu pricina zvâcni prin aer – semn că primejdia era mare. – Doamne! Uită-te în spatele dumitale, mătuşă! Bătrâna doamnă se răsuci, smulgându-şi fustele din faţa pericolului. Puştiul o rupse la fugă, se căţără repede pe gardul înalt şi dispăru dincolo de acesta. Mătuşa sa Polly rămase uimită un moment, apoi izbucni uşor în râs: – Oare chiar nu mă învăţ minte? Ce să-i fac? Să-l spânzur? Nu mi-a jucat, oare, destule feste, de când îi tot port de grijă? Dar proştii bătrâni sunt cei mai mari proşti. Nu poţi învăţa un cal bătrân la buiestru, aşa se spune. Dar, Doamne, niciodată nu face aceleaşi lucruri, două zile la fel. Cum să ştiu, biata de mine, ce mai urmează? Iar el parcă ar şti cât poate să mă chinuiască până să mă scoată din ţâţâni şi ştie şi că, dacă reuşeşte să-mi dea un minut de răgaz sau dacă mă face să râd, s-a terminat, iar eu nici nu-l pot bate. Nu-mi pot face datoria faţă de băiatul ăsta şi acesta e adevărul, Dumnezeu ştie. De nu pui mâna pe nuia, strici copilul, cum scrie în Biblie. Sunt o mare păcătoasă şi sufăr pentru amândoi, o ştiu. E un nichipercea fără pereche, dar n-am ce face! E copilul surorii mele moarte, biata de ea, şi n-am inima să-l pedepsesc cumva. De câte ori îl las să scape, mă doare conştiinţa, iar când îl lovesc, mi se rupe inima. Până la urmă, omul născut din femeie nu trăieşte mult; şi la câteva zile are numai griji, cum spune şi Scriptura, şi eu sunt sigură că e aşa. În seara asta* o să tragă chiulul [*în sud-vest pentru «după-amiază»], iar eu o să fiu din nou obligată să-l pun să muncească, mâine, ca pedeapsă. E tare greu să-l pun să muncească sâmbăta, când toţi băieţii sunt acasă, dar el urăşte munca mai mult decât orice altceva, iar eu trebuie să-l pun să facă unele din treburile mele, dacă nu vreau să fiu pierzania acestui copil“. Tom chiar a tras chiulul, dar s-a distrat foarte bine. S-a întors acasă abia la vremea când trebuia să-l ajute pe Jim, micul băiat negru, să taie lemnele pentru a doua zi şi să despice surcele înainte de cină – cel puţin se întorsese la timp cât să-i povestească lui Jim aventurile sale, în timp ce Jim a făcut trei sferturi din muncă. Fratele mai mic al lui Tom (sau, mai degrabă, fratele lui vitreg) Sid, terminase aproape toată treaba pe care trebuia s-o facă (să culeagă surcelele), pentru că era un băiat liniştit şi nu se ţinea de boacăne şi giumbuşlucuri. Tom Sawyer, un copil inteligent, înclinat spre aventura, împreuna cu prietenul sau Huck surprind, în timpul noptii, în cimitirul din oraselul St. Petersburg, comiterea unei crime, autor iind Joe Indianul. Alati în vacanta, îi vom gasi pe eroii cartii în postura de „cautatori de comori“. Tom Sawyer, împreuna cu Huck vor descoperi comoara unor banditi, care ajunsese în mâinile lui Joe Indianul. Ei reusesc, spre admiratia întregii comunitati, sa intre în posesia comorii. Autor: Mark Twain

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie