Burnout. Strategii pentru prevenirea epuizarii profesionale

 

... presiunea "termenelor" de la serviciu, munca nesatisfăcătoare în echipă, proasta gestionare a timpului sau lipsa de apreciere din partea superiorilor sunt doar o parte dintre motivele pentru care tot mai mulți angajați se plâng că suferă de "epuizare profesională" sau "burnout".

 

Recunoscând că o parte din soluții ar putea veni pe cale instituțională, prezenta carte oferă angajaților 25 de măsuri eficiente și ușor de aplicat pentru o profilaxie, la nivel individual, a epuizării cronice. 

 

...

 

 

Cercetătorii sunt de acord cu faptul că Burnout nu apare „peste noapte”. Este mai mult un rezultat al unui proces lent, prelungit care poate ţine şi câţiva ani. În conformitate cu mai mulţi autori (de exemplu, Burisch, 200619) „declanşatorii” pot include cerinţe excesive de lucru şi incapacitatea angajatului de a investi continuu energie pentru atingerea cerinţelor.

 

Dezvoltarea sindromului Burnout începe, de obicei, într-un stadiu iniţial al epuizării emoţionale. Nivelele ridicate de epuizare emoţională duc în consecinţă la o retragere din faţa oamenilor / clienţilor / pacienţilor / cumpărătorilor cu care angajaţii lucrează şi din faţa locului de muncă în general.

 

O astfel de retragere duce la reacţii depersonalizate faţă de oameni / clienţi / cumpărători şi Conform lui Demerouti et al. (2007)22 “dezvoltarea sindromului Burnout urmează două procese.”

 

Primul proces este legat de cerinţele locului de muncă care duce frecvent la eforturi prea mari şi, în consecinţă, la epuizare. Pe de altă parte, lipsa resurselor locului de muncă (de exemplu, lipsa susţinerii sociale) reprezintă un al doilea proces care la sfârşit duce la ruperea de locul de muncă.

 

Dacă resursele nu sunt funcţionale în atingerea cerinţelor locului de muncă va apărea comportamentul de retragere din muncă. Comportamentul de retragere duce în consecinţă la detaşare, care se referă la „distanţarea persoanei de munca sa şi experimentarea atitudinilor negative faţă de obiectul muncii, conţinutul muncii şi faţă de muncă în general”.

 

A treia componentă a sindromului Burnout, realizări personale reduse, este mai mult o parte incidentă a procesului şi nu este văzută ca o dimensiune principală a sindromului Burnout...

 

...

 

... mai multe caracteristici pot accelera dezvoltarea sindromului Burnout. Caracteristicile locului de muncă, cum ar fi cantitatea de lucru excesivă şi presiunea timpului, sunt tot timpul legate de Burnout.

 

Descoperiri similare au fost observate pentru experienţa subiectivă a cerinţelor lucrului cât şi pentru numărul efectiv de ore de lucru / clienţi / cumpărători etc.

 

Alte caracteristici, cum ar fi conflictul de rol şi ambiguitatea rolului pot fi percepute ca solicitante. Incapacitatea de a face faţă la cerinţele conflictuale ale locului de muncă sau necunoaşterea exactă a responsabilităţilor de lucru pot, de asemenea, declanşa sindromul Burnout.

 

Mediul fizic (de exemplu: gălăgia, căldura) şi munca în schimburi pot, de asemenea, juca un rol important. Aceşti factori generali de stres legaţi de lucru pot fi observaţi – cel puţin până la un anumit grad – la fiecare loc de muncă. Astfel, sindromul Burnout poate fi observat în aproape orice ocupaţie.

 

Totuşi, cerinţele emoţionale specifice impactului „lucrului cu oamenii”, cum ar fi cerinţele de a fi empatic, problemele severe ale clienţilor (chiar confruntarea cu decesul / boala, de exemplu, în spitale), cerinţele ridicate ale clienţilor, nu ar trebui subestimate.

 

Mai mult, o lipsă de resurse poate de asemenea duce la Burnout. Lipsa unei susţineri suficiente din partea supervizorilor şi colegilor creşte posibilitatea dezvoltării sindromului Burnout.

 

Absenţa autonomiei / controlului locului de muncă (de exemplu, libertate generală de decizie la un loc de muncă) duce, de asemenea, la sindrom Burnout. Maslach şi Leiter...

 

 

 

Introducere 

Partea întâi - Bazele prevenirii epuizării profesionale 

CAPITOLUL 1. Cele şapte niveluri ale stresului 
CAPITOLUL 2. Ce este epuizarea profesională (burnout)? 
CAPITOLUL 3. Discuţii controversate privind conceptul de epuizare profesională (burnout) 
CAPITOLUL 4. Experienţe cruciale privind epuizarea profesională 
CAPITOLUL 5. Prevenţia epuizării profesionale 

Partea a doua - 25 de principii ale prevenţiei burnoutului 

CAPITOLUL 1. Puterea şi claritatea de dimineaţă 
CAPITOLUL 2. Calmarea respiraţiei 
CAPITOLUL 3. Conştientizarea propriului corp şi a semnalelor sale 
CAPITOLUL 4. Armonia mişcării 
CAPITOLUL 5. Alimentaţie sănătoasă 
CAPITOLUL 6. Moderaţie în obiective 
CAPITOLUL 7. Conştientizarea deplină a prezentului (mindfulness) 
CAPITOLUL 8. Centrarea asupra unui singur lucru 
CAPITOLUL 9. Claritate în gândire 
CAPITOLUL 10. Limbaj ponderat 
CAPITOLUL 11. De la maxim la optim 
CAPITOLUL 12. Prudenţă în acţiune 
CAPITOLUL 13. Consimţirea acţiunii 
CAPITOLUL 14. Multitaskingul ca excepţie 
CAPITOLUL 15. Minipauze 
CAPITOLUL 16. Constructivitate în cadrul relaţiilor 
CAPITOLUL 17. Avantaj reciproc 
CAPITOLUL 18. Credibilitatea în viaţa de zi cu zi 
CAPITOLUL 19. Ritmarea timpului 
CAPITOLUL 20. Spaţii pentru echilibrare 
CAPITOLUL 21. Deschiderea faţă de micile bucurii 
CAPITOLUL 22. Pacea din timpul serii 
CAPITOLUL 23. O atitudine iubitoare 
CAPITOLUL 24. O atitudine plină de bunătate 
CAPITOLUL 25. O atitudine recunoscătoare 

Observaţie finală 
Bibliografie